În plină toamnă călduroasă a venit rândul crizantemelor la analizat. Poate vi se va părea un cuvânt pompos – analizat -, dar chiar asta am făcut alături de Voinicei, la întâlnirea cu ei.
Am fost întâmpinată cum își dorește oricine care trece pragul unei grupe de copii, adică s-au adunat ciorchine în jurul meu, iar mie mi-au crescut zece perechi de brațe pentru a-i cuprinde și îmbrățișa pe toți. Sunt așa de drăgălași și frumoși că abia aștept întâlnirile cu ei și, după cum se manifestă, sunt convinsă că și ei mă așteaptă pe mine în egală măsură.
Am schimbat puțin strategia și am început prin a le arăta ce anume vom face astăzi, deoarece am observat că sunt extrem de curioși și așa, elimin din nerăbdarea lor. Și nu am ales greșit!
Prezentarea florilor a fost prima etapă, aici aducând în atenția lor și alte flori, în funcție de anotimpul când apar. S-a putut face o recapitulare a acestor minunate plante reîmprospătându-le memoria.
Ca ajutor am avut cartea de la Editura Aramis, „Să cunoaștem florile”. Observ că există pe stoc și vă invit s-o achiziționați, fiind de un real folos atunci când vine vorba de părțile componente ale florilor.
Rădăcină, tulpină, frunze, flori, toate s-au auzit pe rând rostite de copii, eu completând de ce anume este nevoie pentru ca aceste părți componente să lucreze: apă, lumină, căldură. Deasemenea, am învățat de ce trebuie să udăm plorile și de ce iarna ele sunt crescute în sere. Au existat în grupă și patru ghivece cu crizanteme, iar copiii le-au putut observa, pipăi și mirosi.
La etapa următoare am cântat, pentru că am dorit să repetăm numărătoarea până la zece, dar și să facem niște socoteli în ritmuri muzicale. Am făcut niște versuri, am schițat o linie melodică (cea mai simplă posibil) și ne-am jucat. Ca material ajutător în demersul nostru am folosit niște crizanteme pe care le-am confecționat din carton colorat, pe spatele cărora am atașat o bandă magnetică pentru a putea fi fixate pe un suport metalic (în cazul nostru flip-chart).
Le-am cântat copiilor cântecelul ale cărui versuri sunt:
Zece crizanteme creșteau sub soare
Roberta a luat una, câte-au rămas oare?
Nouă!
Nouă crizanteme creșteau sub soare
Sabin a luat una câte-au rămas oare?
Opt!
Și tot așa până se ajunge la 1. Când se ajunge la cifra unu se poate continua, schimbând puțin versurile, după cum urmează:
O crizantemă creștea sub soare
Sofi a pus una, câte-avem noi oare?
Două!
Două crizanteme creșteau sub soare
Victor a pus una, câte-avem noi oare?
Trei!
Și tot așa se cântă până se ajunge la zece. Se poate diversifica pentru a antrena copiii și a consolida aceste noțiuni. În cântec am folosit numele copiilor prezenți.
Pentru a putea prinde toți copiii, adică să vină și să pună mâna pe o floare, am făcut cântecelul crescător-descrescător, urmat de alte câteva joculețe. care nu am gândit că vor avea așa mare priză la copii.
Am continuat cu un joc care cerea copiilor atenție și coordonare. Pentru el am avut nevoie de un zar, pe care l-am confecționat din carton deoarece am avut nevoie de o dimensiune mai mare. În loc de puncte am atașat niște crizanteme. Tiparul l-am luat de pe internet. Am confecționat patru fișe pe care erau niște flori, în interiorul fiecărei flori fiind scrisă o cifră.
Am decupat și laminat aceste flori, nu înainte de a decupa mijlocul fiecăreia. Acolo am scris cifre, pe o foaie cifre de la unu la șase.
O regulă a fost stabilită de la început, toți copiii trebuind a sta pe scăunele, numai cel care arunca zarul stătea în picioare, în acest fel încercând a se evita îmbulzeala. Și am reușit, în mare parte, mai puțin la final, când toți au dorit a sta în jurul cartonașelor și a jetoanelor.
După ce și această etapă a fost finalizată am trecut mai departe, iar pentru activitatea ce urma, am explicat celor mici ce este de făcut. Pe niște coli A4 acoperite cu cerneală, ei urma să deseneze cu pic niște crizanteme. Alții, tot pe foi A4 acoperite cu cerneală au trebuit să „picteze” cu ajutorul unei furculițe niște crizanteme, cum altfel!
Așa de mult le-a plăcut, că ar fi trebuit să am mai multe foi pregătite pentru a fi „pictate” de copii. Tot repet, iar și iar, încercați și voi acasă și nu veți regreta nici o secundă alegerea făcută!
Eu am ieșit extrem de câștigată pentru că Sabin m-a repezentat sub formă de floare, un dar pe care-l voi pune în ramă.
La final, am recapitulat ce am făcut și am dăruit copiilor o surpriză dulce. Am îmbrățișat-o pe Irina cu mult drag și respect fără a mai spune nimic pentru că știe ea.
Nu am putut să nu observ, atunci când am plecat, ce lucrări frumoase au realizat de-a lungul săptămânii, și cum a ajuns crizantema să fie personajul principal al săptămânii.
– Crizantemă, dragă floare,
Nu ți-e frică de ninsoare?
– Nu mi-e frică, draga mea!
Mă pitesc uşor sub ea
Și-apoi ningă cât o vrea.
