Dimineața de vineri m-a întâmpinat cu un cer împăunat. Drumul pe care-l parcurg în fiecare dimineață a fost de data asta cu ochii numai în sus. Din când în când mai trăgeam câte o privire la puhoaiele de liceeni care se îndreptau spre școală și care, din nefericire, au rămas indiferenți la acest spectacol măreț. Tot din nefericire sunt insensibili la multe, iar comportamentul lor este ceva greu de înțeles și priceput pentru că dacă poți tolera multe, grobianismul, nu!
A doua fotografie am adăugat-o pentru a vedea ce frumos se încadrează biserica în această aranjare a norilor. Sau cel puțin așa o văd eu.
Buuun. Azi este ziua în care mă întâlnesc cu Voiniceii, din fericire pentru mine, și mi-am făcut temele temeinic și cu mult simț de răspundere. Nu există auditoriu mai sincer și crud așa cum sunt copiii, iar remarcile lor sunt legate de ceea ce văd, faci ori spui.
A fost despre legume și am ales ca vedeta zilei să fie morcovul. Ofertant și dulce.
Ca intro am optat pentru o reîntâlnire cu Iepuroiul cel rău, despre care am mai vorbit cu câteva săptămâni bune în urmă, iar despre cum a fost atunci puteți afla accesând linkul de mai jos.
„Cine Se Teme De Iepuroiul Cel Rău?” De Steve Smallman
Acum a fost o plăcere să ne reamintim de personajele din poveste și despre finalul fericit.
Odată povestea reîmprospătată, am ales să provoc voiniceii la niște socoteli, dar puțin mai altfel, adaptate pentru niște copii ce la anul vor păși într-o școală, ca elevi de Clasă Pregătitoare. Și pentru că mulți nu stăpânesc cifrele, am scăzut și adunat, cum spuneam, altfel.
Ca acest lucru să fie posibil, am adus un colț de grădină în grupă. Un strat pe care erau deja crescuți 20 de morcovi și pe care cei mici i-au manevrat după cum a sunat cerința.
Am explicat celor care mă priveau ce și cum stă treaba cu stratul nostru, cum anume se scot și se pun morcovii și ce urmărim de fapt: să ne jucăm!
Pentru ca efectul să fie mai accentuat, am confecționat și trei costume de morcovi, cu care m-am costumat eu și doi copii. Aproape toți, de-a lungul activității. 🙂 Uite-așa m-am transformat într-o Morcovioară și tare mi-a mai plăcut.
A fost o liniște, iar asta mi-a spus că am reușit să-i prin în joaca mea. Așa au realizat că pot socoti foarte ușor, matematica nemafiind o noțiune abstractă.
Și-am socotit mult, fiecare dintre cei mici trecând pe la strat.
Și-am trecut mai departe la niște fișe pe care cei mici le-au rezolvat ușor după ce au priceput cerința. Dacă pentru prima au fost necesare doar câteva linii, trebuind a fi selectate dintr-un cerc doar legumele
pentru cea de-a doua a fost nevoie de niște morcovi adevărați. Ce-am făcut cu ei? I-am folosit pentru a ștampila un… morcov, așa el căpătând culoare.
Cei care au fost atenți au înțeles că trebuie ștampilat nu transformat morcovul adevărat în pensulă. Chiar și așa, senzații noi!
La final am lăsat un joc pe care l-am denumit „Morcoveii întreabă – Voiniceii răspund”. Aici, pe acest stativ, am atașat mai multe imagini în care erau morcovi și de aici s-au țesut multe întrebări minunate care au căpătat răspunsuri pe măsură. Dacă e de învârtit, să te ții!
Copii, bucurii, optimism. Mulțumesc, Irina, pentru atmosferă și firesc!
