Sosiri și plecări mângâiate de vară

E așa de frumos afară, vară autentică, încât tonusul meu primește un ajutor nesperat.

Cine s-ar fi gândit că luna octombrie va avea un început atât de solar.

Am mai încheiat o etapă a existenței mele, aceea în care aeroportul face delimitarea. El știe și vede tot soiul de trăiri, înfrumusetate cu lacrimi de bucurie ori neputință. Acea neputință de a schimba starea, despărțirile astea devastatoare. Oricât m-aș preface și m-aș ascunde, cu fiecare plecare inima mea se mai împuținează, reintregirea ei putandu-se lesne observa la o analiză imagistică.

Acum e parcă și mai greu trebuind a fi de ajutor și lui Luca, cel în ochii căruia lacrimile sclipesc la despărțire. E greu pentru un copil să gestioneze despărțirile de fratele mult iubit. Au crescut și s-au mai schimbat datele, de la modul de abordare la subiectele discutate. Tachinarile frățești există, pretențiile celui mare la fel, ca și așteptările celui mic. Ele se vor regla cu timpul, însă așa cum sunt, au un farmec aparte.

Sunt fericită că sosirile și plecările acestea au loc în și din paradis, paradisul nostru. Îl regăsesc de fiecare dată mai frumos, mai călduros și primitor. Ni-i mai cunoscut vara, pentru că atunci avem răgazul să-l aprofundam mai bine, pe tihnă, dar uite că în ultima vreme l-am văzut trecând prin toate anotimpurile. E superb oricând și știu că suntem privilegiați de a fi părtași la aceste etape. Ăsta este motivul pentru care cumpărăm bilete la avioane care vin si pleacă de aici cu toate că ar fi mai lesne de ajuns la cele aflate în apropierea locului în care trăim. Dar așa am intra în paradis mai rar, ori asta e de neconceput.

Așadar, trebuie să ne regrupăm pentru perioada ce vine, și să ne focusam pe activitățile zilnice, deloc usoare, dar plăcute. Eu cu mestereala mea, blogul, revista, atelierele alături de copii, Luca cu școala, lectură, engleza si canalul lui de povestit în limbă engleză. Sunt convinsă că gândurile ne vor fi încălzite de ultimele trăiri din paradis.

Cât despre Răzvan, el s-a updatat, începând masterul și pregătind terenul pentru doctorat.
Eu?
Eu pe lângă ei susținându-i, încurajandu-i, dar mai ales iubindu-i.
Până la steluțe și înapoi, din toata inima!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: