Cu peste 30 de ani în urmă, Carol Dweck și colegii ei au devenit interesați de atitudinile elevilor/studenților despre eșec. Ei au observat că unii elevi/studenți și-au revenit mai ușor după eșec, în timp ce ceilalți elevi/studenți păreau devastați chiar și de cele mai mici obstacole. După ce a studiat comportamentul a mii de copii, dr. Dweck a inventat termenii de gândire fixă și mentalitatea de creștere pentru a descrie credințele de bază pe care oamenii le au despre învățare și inteligență. Când elevii cred că pot deveni mai inteligenți, înțeleg că acest efort îi face mai puternici. Prin urmare, ei au dedicat timp și efort mai mult, ceea ce duce la realizări mai mari.
Progresele recente din neuroștiință ne-au arătat că creierul este mult mai flexibil decât am știut vreodată. Cercetările privind plasticitatea creierului au arătat cum se poate schimba conectivitatea dintre neuroni prin experiență. Prin practică, rețelele neuronale dezvoltă noi conexiuni, le consolidează pe cele existente și construiesc căi care accelerează transmiterea impulsurilor. Aceste descoperiri neuro-științifice ne-au arătat că ne putem mări creșterea neuronală prin acțiunile pe care le facem, cum ar fi folosirea strategiilor bune, punerea de întrebări, practicarea și urmărirea bunelor obiceiuri de nutriție și de somn.
În același timp, cercetătorii au început să înțeleagă legătura dintre mental și realizare. Se pare că, dacă crezi că creierul tău poate crește, te comporți diferit. Astfel, cercetătorii au întrebat: „Putem schimba mentalitatea? Și dacă da, cum? „Au început o serie de intervenții și studii care demonstrează că într-adevăr putem schimba modul de gândire al unei persoane și, atunci când o facem, duce la o motivație și o realizare sporită. De exemplu, elevii din clasa a 7-a, care au fost învățați că inteligența este flexibilă și au observat cum „crește” creierul la efort, au demonstrat o creștere clară a abilităților matematice.
În plus, a învăța copiii despre inteligența flexibilă, cercetătorii au început să observe că practica pedagogică are un impact major asupra mentalității elevilor, iar feedback-ul pe care profesorii îl oferă elevilor poate fie să încurajeze un copil să aleagă o provocare și să sporească realizarea, fie să caute o cale ușoară. De exemplu, studiile privind diferite tipuri de laudă au arătat că a spune copiilor că sunt inteligenți încurajează o mentalitate fixă, în timp ce a lăuda munca și efortul greu cultivă o mentalitate de creștere. Când elevii au o mentalitate de creștere, aceștia acceptă provocări și învață de la ele, sporind astfel abilitățile și realizările lor.
Care este cel mai bun mod de a începe procesul dumneavoastră de creștere a mentalității? O modalitate este de a identifica unde puteți avea tendințe de mentalitate fixă, astfel încât să puteți lucra pentru a crește. Toți trăim într-un continuum, iar o autoevaluare consecventă ne ajută să devenim persoana pe care o dorim.(sursa:mindsetworks.com)
Asta am dorit să aduc în atenția copiilor dar și a celor care le trec pragul fie în calitate de educatori fie în calitate de părinți, prin confecționarea acestor materiale didactice. E foarte important ca cei din fața copiilor să înțeleagă importanța antrenamentului de care trebuie să aibă parte creierul de-a lungul perioadei de creștere și nu numai. Până la urmă, toată viață ar trebuie să fie un antrenament, pentru a dobândi informații și abilități noi.
În filmulețul atașat sunt prezentate grafic și verbal, într-un mod extrem de clar, aceste noțiuni.
Numai că, din nefericire, nu toți care sunt la catedră au puterea și determinarea de a insufla aceste noțiuni copiilor. Ei vin să completeze neputința părinților, a unora dintre ei – evident – care procedează într-un mod complet eronat, aceasta repercutându-se asupra copiilor, cu consecințe dezastruoase.
A trecut mai bine de o săptămână de la începerea școlii. Orarul e încărcat, materiile multe, dascălii diverși. Vin evaluarile inițiale după care predarea intensivă. Să sperăm că vom putea face față situației, așa cum sperăm să găsim o cale prin care informațiile să se acumuleze într-un mod plăcut.
P.S. Sunt fericită că am reușit să cosmetizez clasa copiilor, pentru că am făcut doar niște schimbări. E o clasă micuță și de aceea am căutat să nu fie încărcată. Spațiu pentru expunere trebuie să existe, este necesar, și am căutat să vin în întâmpinarea acestor nevoi. Sper să fi reușit. 🙂
