machetedidactice.com

Mândru că sunt român! Sau nu?

Cu siguranță că perioade dificile au fost mereu, perioade pe care omenirea le-a perceput și trecut mai bine ori mai rău.
Sunt mai mulți factori care influențează percepția trăirilor și tocmai de aceea poveștile diferă atât de mult.

Acum, parcurgem o perioadă în care țara noastră trece prin niște convulsii pronunțate, care afectează toate domeniile de activitate. Evident că acestea sunt generate de oameni și de acțiunile lor, deciziile pe care le-au luat în anumite momente ducând la acest deznodământ.

De unde privești, nu e domeniu în care lucrurile să meargă bine în ciuda declarațiilor pompoase făcute de cei de la butoane (a se citi cei ce ne guvernează).
Bunăoară, nația română e reprezentată de niște specimene care nu au ce căuta în acele funcții. Prostia a ajuns la rang înalt, lipsa educației, a bunului simț, dar mai ales a ridicolului atingând cote greu de digerat. De aici și întrebările care curg.
Sănătatea a rămas așa cum trebui doar la nivel de cărți, și totuși, chiar și aici, după ce au fost tipărite noile manuale constați că intervine îndoiala. Dacă ai noroc și constituția mai robustă, reziști, dacă nu, te descurci cum poți și cum dorește Cel de sus.
Învățământul și tot ce ține de acest proces a ajuns să aibă niște carențe pentru care perioada de îndreptare s-ar putea să dureze extrem de mult cu consecințe grave asupra unor generații întregi.
Să mai spui de drumuri, servicii, și tot ce înseamnă și atinge traiul de zi cu zi, e complicat, greu, imposibil de rezolvat fără un efort susținut.
Este evident că în fiecare domeniu au rămas oameni de calitate, verticali, onești, bine pregătiți, dar ei sunt înghițiți de marea masă a impostorilor, sufocați de interesele acestora.
Numai un efort colectiv va putea face posibilă ieșirea din acestă criză și ar trebui ca fiecare, acolo în cuibul în care trăiește, să se gândească extrem de serios la ceea ce lasă în urmă copiilor lor/ țării.
Eu una, dacă ar fi posibil, aș pleca. Mă împiedică vârsta, din nefericire. Și altele pe lângă ea.
Dar pe cei tineri, aflați la început de drum, nimic nu-i împiedică să ducă la bun sfârșit acest lucru.
Acum, la acest moment, nu sunt mândră că sunt româncă, pentru că din pătrățica mea aud și știu prea puțini despre mine, dar uniți, putem deveni o voce puternică. Și putem schimba viitorul urmașilor noștri.

Sună pompos și patriotard însă prin câte a trecut nația asta, nu merită o așa soartă acum, când ar fi trebuit să învățăm din greșelile trecutului.
Și iar îți licăre speranța în gând!

Lasă un răspuns

%d