machetedidactice.com

Sighișoara – file de vacanță

Săptămâna trecută, pe vremea asta, plecam la drum alături de băieții mei, în ceea ce îmi doresc să devină o obișnuință: timp petrecut în trei. Nu știu dacă va fi posibil, dar intenție există.
Am dorit a merge în destinații noi, necunoscute, pentru a diversifica trăirile, senzațiile, respirațiile.
După mai multe simulări, Sighișoara s-a aflat în capul listei, asta pentru că niciunul dintre noi nu o vizitasem mai pe-ndelete, ci doar așa, din goana mașinii niște imagini furate.
E o perioadă în care oamenii se bulucesc pentru a profita de finalul vacanței de vară, având în vedere că iar va urma o perioadă încărcată, solicitantă, în care va fi nevoie de multă energie pentru a o birui.

Drumul a fost ales de GPS și nu a ales greșit, atât doar că o bucată din el, într-un cadru mirific dealtfel, s-a derulat pe un drum care nu era drum, adică nu mai fusese pavat niciodată. A fost necesară ca viteză de rulare mai puțin de 30 km pe oră, însă așa am avut răgaz să vedem ce era de văzut. Deloc rău!

De la noi până la Sighișoara sunt puțin peste 250 km pe care i-am parcurs în aproape 6 ore. Drumul sinuos, plin de serpentine, bucata nepavată și nicidecum aglomerația care nu era, au făcut ca lucrurile să se desfășoare așa. Însă am căutat să vedem partea bună a lucrurilor și am reușit. Nu puteam lăsa un impediment așa de mic să ne strice începutul de minivacanță.

Am găsit cazare la Pensiunea Ana Cristina, cu mare noroc, pentru că așa cum spuneam totul era plin, rezervat cu multe luni înainte. Anularea unor rezervări a făcut posibilă șederea noastră acolo.
Pensiunea Ana Cristina este un loc în care ar fi bine să zăboviți și voi, pentru că întrunește condițiile necesare. Curățenia, cadrul natural minunat, condițiile de cazare și nu în ultimul rând ospitalitatea gazdelor îl recomandă.
Noi am avut o cameră triplă pentru care am plătit 170 de lei, în acest preț nefiind inclus micul dejun. Dar există acolo un loc complet utilat – o bucătărie cu sală de mese cu tot – în care-ți poți face singur de mâncare ori dacă nu dorești să procedezi așa, gazdele au un protocol cu un restaurant care-ți livrează mâncare în cameră. Așadar, variante există pentru fiecare.

E un loc în care puteți merge cu copiii pentru că există spațiu de joacă, un mic lac cu pești și numeroase leagăne pe care cei mici să se dea. Cei mici pot vedea și câteva rățuște simpatice, dar și porumbei eleganți. Există și o masă de tenis unde vă puteți exersa abilitățile sportive.

Am ajuns, ne-am cazat și tras sufletul, am mâncat și apoi am plecat în cetate. Bucuria a fost că nu era lume multă, ceea ce a sporit confortul.

Cetatea este amplasată pe malul sudic al râului Târnava Mare, pe o coastă de deal lungă de 850 m, pe două terase: terasa de jos, Dealul Cetății, se află la o altitudine de 350 m p.n.m (ca. 30 m mai sus de Orașul de Jos), iar terasa de sus, Dealul Școlii, la o altitudine de 429 m (ca 49 m mai sus de terasa de jos).

Popularea Dealului Cetății a avut loc în jurul Bisericii Mănăstirii Dominicane⁠(en), a cărei construcție a fost începută la sfârșitul secolului al XII-lea. Tot lângă Biserica Mănăstirii a funcționat și prima școală din Sighișoara (menționată documentar în 1522).

O schola maioris („școală majoră”) și-a început cursurile în anul 1607 pe lângă Biserica din Deal (Bergkirche), monument istoric și de arhitectură din secolul al XIV-lea. În anul 1619 a fost dată în folosință cădirea proprie a Școlii din Deal. Scara acoperită, inițial cu 300 de trepte, a fost construită în 1642.

Descriere
Cetatea este înconjurată de un zid de 930 m a cărui înălțime inițială era de ca. 4m. Ulterior, înălțimea zidului a fost mărită în unele locuri până la 14 m. Zidul a fost construit între secolul al XIV-lea și al XVII-lea[3]ca protecție împotriva atacurilor turcești. Zidul avea 14 turnuri, din care 9 se păstrează până în ziua de azi. Turnurile funcționau ca sedii ale diferitelor bresle meșteșugărești.

Turnul cu Ceas (înălțime: 64m; turn-poartă)
Turnul frânghierilor (aflat pe platoul Școlii din Deal, a fost restaurat în sec. al XIX-lea și servește actualmente ca locuință a îngrijitorului cimitirului evanghelic din deal)
Turnul măcelarilor (hexagonal)
Turnul cojocarilor (distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit; are 4 niveluri)
Turnul țesătorilor (a fost dărâmat în 1858, pietrele fiind folosite pentru pavajul cetății)
Turnul croitorilor (pe partea opusă a Turnului cu ceas, este turn-poartă; are 2 etaje; pulberăria de aici a explodat în incendiul din 1676 distrugând turnul, care a fost reconstruit)
Turnul giuvaergiilor/aurarilor (incendiat de un trăsnet în 1809, a fost dărâmat în 1863, când pe fundamentul lui a fost construită sala de gimnastică a liceului german; aceasta a fost la rândul ei schimbată în capela cimitirului în 1935/36)
Turnul cositorarilor (înălțime: 25 m; patru etaje)
Turnul tăbăcarilor (unul din cele mai vechi)
Turnul fierarilor (ridicat în 1631 pe temeliile vechiului turn al bărbierilor; distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit)
Turnul lăcătușilor și dogarilor erau situate între Turnul cizmarilor și fierarilor.
Turnul pescarilor se afla cândva pe malul Târnavei, mult mai în afara cetății, unde se găsea pe-atunci și moara. Rareori mai este amintit. Există doar pe macheta Muzeului din incinta Turnului cu ceas.
Turnul cizmarilor (marchează capătul de nord al zidului cetății; menționat în 1521, fortificat în 1603, distrus parțial în 1606, reconstruit în 1650, ars în 1676, reclădit în 1681). (sursa: wikipedia)

Am vorbit între noi, dar nu așa de mult, fiecare imaginându-și cum ar fi trăit în acest loc. Mi-ar fi plăcut să fi putut exista niște holograme a celor care au trăit atunci, iar noi, din alte timpuri, să-i urmărim fără să-i deranjăm.

Am revenit și a doua seară atunci când am asistat la un spectacol intitulat Proetnica.

O călătorie în timp, e drept că având telefoanele în mână, dar care ne-a îmbogățit sufletele într-un mod care nu poate fi posibil decât la fața locului.

Lasă un răspuns

%d