În clasa a I-a, jonglezi cu scrisul de mână. Așa, literele arcuite vor rămâne în viață

Nu știu care a fost momentul în care în școlile românești a apărut scrisul de mână, dar cred că asta s-a întâmplat odată cu apariția lor. Era freamătul specific primei clase din ciclul primar, atunci când învățai să scrii și să citești. Să scrii cu litere de mână, frumos rotunjite, care alăturate să formeze cuvinte.

Scrisul de mână în engleză, sub cea mai simplă formă, – unde literele se arcuiesc și se lipesc în fiecare cuvânt – există de secole întregi, dar momentul său de glorie a fost în anii 1800, când elevii stăteau ani întregi ca să învețe, să exerseze și să-și perfecționeze scrisul. Scrierea de mână standardizată – ca cea spenceriană și palmer – a fost învățată ca să poți să te miști mai repede și să scrii în același timp lizibil (și drăguț).
Avea sens în perioada aia: când cineva comunica, indiferent că era pentru muncă sau pentru prieteni și familie, o făcea prin scris de mână. Scrisul tău trebuia să fie ordonat, lizibil și rapid ca să poți termina lucrurile la timp.

Astăzi, mulți legislatori, părinți și educatori trag un semnal de alarmă pentru pierderea acestei forme de comunicare: scrisul de mână. Conform standardelor din Common Core – curricula de bază pentru limbă și matematică adoptate de 42 de state – scrisul de mână cursiv nu mai e o cerință. Și are sens: literele arcuite nu mai sunt necesare în comunicarea modernă.
Cei care susțin scrisul de mână aduc în discuție beneficiile cognitive și de învățare ale acestui tip de scris. E adevărat că un număr de studii au demonstrat că scrisul de mână pune în mișcare diferite părți ale creierului, spre deosebire de tastat, și ajută la memorare și la o citire mai bună, ba chiar ne poate face mai creativi. Să înveți să ții în mână un pix și să  scrii creează și abilități motorii bune la copiii în creștere. Dar toate studiile astea arată beneficiile scrisului de mână, nu ale celui cursiv. Iar în timp ce curricula încă-i învață pe copii cum să scrie de mână, beneficiile vor rămâne, în timp ce literele arcuite vor muri.(sursa: vice.com)

Există tendința tot mai pronunțată de a elimina scrisul de mână, în condițiile în care fiind în  secolul XXI, el este dominat de computere, dar s-a demonstrat că metoda tradițională de scris – cu un creion sau cu un stilou pe o coală de hârtie aduce mai multe idei celui care așterne cuvinte dacât o tastatura impersonală.

Am citit, cu mai multă vreme în urmă, că elevii finlandezi nu vor mai scrie de mână, pentru că scrisul de mână devine învechit.
„Pentru majoritatea profesorilor este suficient ca elevii să distingă literele mici de majuscule”, a precizat Susanna Huhta, vicepreședintele Asociatiei Profesorilor de Limbă Maternă.
Tendința la nivel mondial este de a simplifica cât mai mult ceea ce se învață, ori ăsta este un semn bun? Copilul este super protejat în tot ce face și regulile se tot exclud una câte una începând de la cele comportamentale până la cele de bază.

Nu știu cum e bine și nici nu cunosc încotro se va îndrepta acestă tendință, dar pentru generația mea era esențial să știi să scrii și să citești. Să scrii de mână. Noi nu scriam de tipar decât în cazuri speciale. Evident că părerile sunt împărțite iar adepți sunt de ambele părți, însă până la noi ordine, școlarii din România, în clasa a I-a, învață să scrie de mână.
Frumos, îngrijit, caligrafic.

Am meșterit și eu un material în acest sens, iar în el, un clovn jonglează cu literele de mână. Am confecționat planșele necesare și am atașat și o imagine reprezentativă. Originalele le găsiți pe site-ul educatie.inmures.ro
E un material care a necesitat multă muncă și multă migală pentru că a trebuit atașată rama la fiecare literă în parte, dar rezultatul final m-a mulțumit.

Îmi doresc ca cei mici să prindă drag față de această îndeletnicire.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: