Balcik iulie 2018 – vacanța la mare – a treia zi

Dacă se mai gândea cineva că a treia zi la țărmul Mării Negre va fi mai însorită, ei bine ar fi constatat că se înșală. Curat lucru, vara asta, a anului 2018, nu seamănă cu nici o descriere cunoscută a acestui anotimp.
Numai că malul mării fiind cel de pe partea bulgară, am avut ce să facem atunci când norii nu știau cum să se mai înghesuie pentru a nu fi codași la linia de finiș, de parcă ar fi existat una.

Pentru că ziua precedentă a adus așa de mult frumos în existența noastră, am hotărât să mai repetăm experiența și așa, iată-ne la poarta de intrare a complexului Reginei Maria. Pentru că e atât de vast și are așa de multe de descoperit nu-i suficient să mergi doar o dată.

Am făcut o plimbare pe malul mării, la prima oră, asta pentru a afla ultimile noutăți din viața sărată.

Apoi am ajuns la intrare. E o nebuneală la porțile de acces pentru că cei puși acolo nu sunt în stare să vorbească pe înțelesul oamenilor. Nu pomenesc că nu vorbesc decât în bulgărește, ci spun că fiecare te îndeamnă să faci altceva. Dacă ieri am intrat la grădina botanică fără a plăti și accesul la Castel, astăzi nu a mai fost posibil acest lucru pentru că… așa este regula. Ori dacă era așa, de ce ieri ne-a fost permis accesul? În fine, am avut un moment de iritare maximă pentru că nu-mi place să fiu luată de fraieră, în condițiile în care eu sunt un turist civilizat și calm.

Am intrat pe la poarta grădinii botanice și am avut grijă să mergem pe acolo pe unde nu am fost. Și-am descoperit noi minunății care au mângâiat ochii și nările.

Am vorbit cu Luca pe-ndelete, imaginându-ne cum ar fi dacă am fi petalele unui nufăr. Pe cine am lăsa să se odihnească și pe cine nu. Dar dacă am fi așa, pufoși, pe cine am încălzi ori ascunde de dușmani?

Ori am imaginat tot soiul de povești despre cactuși, în care am fost pe rând povestitori ori personaje.

Castelul din Balcic este o vilă din orașul Balcic (actualmente în Bulgaria). Castelul a fost construit ca reședință pentru regina Maria a României, în perioada în care Cadrilaterul a aparținut României.

Complexul cuprinde un parc botanic, mai multe vile rezidențiale, o sală a fumatorilor, o pivniță, o mănăstire, un izvor de apă și diverse alte clădiri.

Castelul, numit și „Cuibul Singuratic” („Tenha Juvah” în limba turcă) este de fapt o vilă cu pereți albi și acoperișuri de țiglă roșie străjuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase și combină elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgărești. Este foarte aproape de mare, fiind despărțit de aceasta doar de faleză. A fost locul preferat al Reginei Maria, în care aceasta a locuit, tocmai de aceea rămânându-i denumirea de „castel”. Castelul este compus din șase case, câte una pentru fiecare copil al Reginei Maria. Tot din dorința Reginei Maria a fost construită și Capela Stella Maris, în stil bizantin, un loc în care se retrăgea adesea pentru a se reculege. Atât de mult s-a regăsit în acest loc, încât, regina a lăsat dorința ca după moartea ei, inima să-i fie păstrată în incinta capelei.

Construcțiile de pe domeniul Palatului regal din Balcic au fost în întregime create după planurile și gusturile Reginei Maria. Palatul a fost construit pe un teren oferit reginei de către bancherul Jean Crissoveloni, teren mărit prin achiziționarea de către statul român a altor terenuri de la localnici. Lângă palat s-a construit un minaret, dându-i un aer oriental. Vila „Cuibul singuratic” a fost proiectată de arhitectul E. Guneș și a fost construită între anii 1925 și 1929, lucrările fiind executate de firmele italiene Agostino Fabro (decorațiunile) și Giovanni Tomasini (zidărie, mozaic și asfaltare), sub directa supraveghere a secretarului particular al reginei Gaetan Denize. A doua clădire a complexului Balcic era Vila „Mavi Dalga”, compusă din 16 camere, în care se aflau apartamentele principelui Nicolae și ale doamnelor de onoare. Lângă ea se afla Casa Suitei, având camerele distribuite în formă de potcoavă, cu colonade spre mare și coloane spre interior. Ca locuri de rugăciune, regina și-a construit o bisericuță, un templu („Maria Ruh”) și capela Stella Maris, al cărei interior a fost pictat în 1930 de A. Demian și Papatriandafil. În această bisericuță, va fi depusă după deces și la cererea testamentară a reginei -o casetă cu inima sa, în iulie 1938, aceasta fiind mutată în toamna 1940, după cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, la Castelul Bran și apoi în Tezaurul Muzeului Național de Istorie. Unul dintre vizitatorii celebri la Castelul din Balcic a fost Paul Morand, scriitor și diplomat, care a fost găzduit în palatul reginei.(sursa: wikipedia)

Nu știu cum să povestesc mai în amănunt, cert este că am vrut să gustăm din magia acestui loc, şi, ne-am trezit învăluiți de un aer misterios şi solemn. Scări întortochiate, ziduri vechi, numeroase piese de artă, totul te duce în alt timp, unul care are un parfum aparte. Poate și datorită nebuniei în care trăim, acele vremuri par odihnitoare, mai așezate, în care oamenii aveau timp să se privească ochi în ochi, să discute, să se plimbe admirând natura, nu ecranele telefoanelor.

O destinație de vis, fără putință de tăgadă!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: