Dacă speram că vremea se va îndrepta, ei bine, ne-am înșelat! Nu numai că nu s-a îndreptat ci a plouat mai tare, mai mult. Am văzut că totul se datorează unui ciclon care a trecut/trece și peste țara noastră. De altfel, mai multe din țările din Europa sunt măturate de ploi consistente care aduc viituri și pagube mari oamenilor.
Și aici am privit perdeaua de ploi și am încercat să luăm partea bună a ei.
E clar că nu poți sta afară ceea ce înseamnă că activitățile indoor, cum s-ar spune, trebuie să fie variate pentru a nu interveni plictiseala. Starea asta, de plictiseală, e foarte prezentă în rândul copiilor din ziua de astăzi, iar adulții trebuie să aibă un arsenal bogat pentru a o combate cu toate că, chiar și dacă-l au, tot se mai strecoară.
De dimineață, copiii au avut o partidă de puzzle-uri, Luca nefiind un adept al lor. Dar astăzi a fost dispus să participe la o competiție alături de fata cea mică a prietenilor noștri. Și a durat ceva vreme pentru că au fost multe de rezolvat.
La ora 18:00, Mara a plecat cu corul Unison în Grecia, acolo unde participă la
Festivalul Internațional Together We Sing.
Noi am profitat de oprirea ploii și am stat afară, într-o atmosferă în care umiditatea era sporită, dar verdele de un crud vindecător.
Ne-am plimbat pentru a ne dezmorți oasele și a ne bucura de soarele pe care l-am văzut așa de rar în ultimile zile. Totul e curat și strălucește în lumina lui.
Luca s-a bucurat și de o joacă alături de Sara, o cățea frumoasă, blândă și dornică de iubire.
Am urmărit cu atenție și melcii apăruți după ploaie. E plin de ei și sunt foarte drăguți. Puteam uita versurile scrise de Ion Barbu?
Şi pornii la scormonit
(Cu noroc, căci l-am găsit!)
Era tot o mogâldeaţă,
Ochi de bou, dar cu albeaţă:
Între el şi ce-i afar’
Strejuia un zid de var.
– Ce să fac cu el aşa?
Să-l arunc nu îmi venea…
Vream să văd cum se dezghioacă
Pui molatic, din ghioacă :
Vream să văd cum iar învie
Somnoros din colivie…
Şi de-a lungul, pe pământ
M-aşezai ca să-l descânt:
– „Melc, melc,
Codobelc,
Ghem vărgat
Şi ferecat;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng şi fă-te-ncoace,
Nu e bine să te-ascunzi
Sub pereţii grei şi scunzi,
Printre vreascuri cerne soare,
Colţi de iarbă pe răzoare,
Au zvâcnit şi muguri noi
Pun pe ramura altoi.
Melc, melc,
Codobelc,
Iarna leapădă cojoace
Şi tu încă sub găoace!
Hai, ieşi
Din cornoasele cămeşi!
Scoate patru firişoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede şi mici
Patru fire de arnici;
Şi agaţă la feştile
Ciufulite de zambile,
Sau la fir de mărgărint
Îmbălatul tău argint…
Hai ieşi
Peste gardurile vii,
Colo-n vii,
Ori de vrei şi mai la vale,
Pe tarlale
Haide-ntinde brâu de bale…
Înapoi
La fulgii moi
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gândul sus, la el,
Şoptii:
„Melc, melc încetinel,
Cum n-ai vrut să ieşi mai iute!
Nici viforniţă, nici mute
Prin păduri nu m-ar fi prins…
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene
Şi alene
Să chemăm pe moşul Iene
Din poiene
Să ne-nchidă:
Mie, gene;
Ţie,
Cornul drept, cel stâng,
Binişor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”
„Melc, melc, ce-ai făcut?
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută… Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunu-i tot un cântec…
Astea-s vorbe şi descântec!
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt şi îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
Între trup şi ce-i afar’…
– Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ţi-a muşcat din pântec…
Ai pornit spre lunci şi crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Merc nătâng,
Merc nătâng!”
Iar când vrui să-l mai alint,
Întinsei o mână-amară
De plâns mult…
Şi dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat,
Ci în punga lui de bale,
Cu-însuţite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat:
Punga mică de mătasă,
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod,
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare, fie-n gând:
„Melc, melc
Codobelc,
Plouă soare
Prin fâneţuri şi răzoare,
Lujerii te-aşteaptă-n crâng,
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng…
– Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”
Am apucat să smulg niște buruieni de prin curte și am avut parte de o imagine inedită: am dat peste un mușuroi, iar acolo erau și muuulte ouă. Dacă aș fi știut, nu l-aș fi deranjat, dar așa, tot ce am mai putut face a fost să privesc cum furnicile își duc ouăle la adăpost.
Oare mâine va fi la fel? Nu vom ști răspunsul decât la momentul potrivit.
