Faci ce faci și tot de școală vorbești

Cei care au copii la școală ca să nu mai pomenesc de cei care sunt educatori, învățători ori profesori au ca temă principală de discuție școala. Și nu numai temă de discuție ci și o grijă permanentă.
E adevărat că se și bate apa-n piuă mult însă vrem nu vrem, școala este o etapă extrem de importantă din viața unui om și dacă ea nu se desfășoară în parametri optimi la momentul potrivit, greu se mai poate recupera după aceea ce s-a pierdut.
Școala nu este gratis, mă refer la cea de stat iar costurile adunate necesare unui an școlar ajung la sume destul de consistente.
Pe urmă, sunt profesori care nu au har, chef și nici disponibilitatea de a investi în acest proces, pentru că asta înseamnă a investi în primul rând în tine, ca individ. Știu exemple multe, multe de tot, în care cel de la catedră dictează într-un ritm nesfârșit asta echivalând cu un eșec clar. Pentru că am avut ocazia să lucrez alături de școlari ori preșcolari știu ce înseamnă să pregătești o întâlnire cu aceștia. Costurile sunt mari și cu salariul pe care-l primești nu ai cum a le acoperi. Ori asta trebuie să se întâmple zi de zi, nu așa cum merg eu, din când în când, la clase diferite, în școli diferite.
Nici cu părinții situația nu stă mai bine pentru că mulți sunt depășiți de tehnologie, situație, copii. Totul s-a schimbat iar adulții, cei care sunt responsabili de aducația copiilor, trebuie să se adapteze și să nu rămână setați pe ce era odată, în copilăria lor. E un exercițiu dificil pe care mulți nu vor ori obosesc să-l aplice zi de zi.
Pe lângă copii și sălile în care aceștia își defășoară activitatea trebuie să arate într-un anumit fel. Să respecte nivelul de vârstă al copiilor care-și desfășoară activitatea acolo, să fie decorate cu bun gust, să fie aerisite și primitoare pentru a crea un cadru propice procesului de învățare.
De câte ori sunt solicitată să meșteresc un material, îmi place să port dialoguri mai amănunțite cu cel care le solicită, pentru că așa reușesc să adun informațiile de care am nevoie. Dacă pot merge și distanța îmi permite, nu refuz niciodată a face aceste drumuri și fiecare îmi provoacă bucurie.

Am avut acum ocazia să înfrumusețez un cabinet de istorie-geografie dintr-o școală gimnazială.
M-am gândit foarte mult la ce aș putea confecționa pentru a nu încărca, dar și a transmite un mesaj.
Inspirația a căpătat formele de mai jos. Sunt mai multe aviziere, de formă pătrată, dimensiunea lor fiind de 1 metru pătrat, care au pe lângă ele elemente specifice disciplinei studiate.

Un alt material pe care l-am confecționat a fost cel în care am ilustrat doi copii care citesc, iar pe fundal este un planiglob.

Sunt foarte încântată de cum a ieșit și sper că și copiii au trăit aceleași sentimente. Să nu credeți că schimbările din sălile de curs trec neobservate!