În Dumbravă a venit primăvara. Din nou

Mergem în Dumbrava lui Sadoveanu an de an, în fiecare anotimp. E frumoasă și elegantă indiferent de capriciile vremii și am căutat să-i deslușim secretele pe ploaie, ninsoare ori soare dogoritor. Evident că e mai lejer să te plimbi prin ea atunci când e soare, fie că abia dau mugurii copacilor ori le cad frunzele.

Am revenit și în acest an de cum a plecat ninsoarea, la început de prier. Cine nu știe semnificația lui prier, iată!

Aprilie – Prier. Prier vine de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi. În latină, numele vine de la Apreio, apreris, care înseamnă a deschide, deoarece acum se deschid mugurii plantelor.

Și s-au deschis tot felul de muguri, unii dintre ei devenind adevărate minunății vizuale.

Ne-am adus aminte cum era în 2014,  în aceeași dumbravă. Deși era în luna martie, totul arăta altfel.

În Dumbravă e multă poezie! Şi multă forfotă, acum când primăvara a devenit stăpână

Asta a fost în trecut, pentru că acum ne-am întâlnit cu noi provocări. În drumul nostru spre dumbravă, am dat peste un cârd de păsări de curte, amestecate, cu un plus din clasa curcanilor. Extrem de gălăgioși, făloși, pretențioși. Au ieșit dintr-o curte și s-au repezit la noi, că instantaneu mi-am adus aminte de cântecelul din copilărie pe care i l-am cântat și lui Luca:

Măi curcane n-ai mărgele
Roșii ca-ale mele
Măi curcane n-ai cercei
Roșii ca ai mei
Măi curcane moțul tău
Nu-i ca moțul meu

 

I-am lăsat să se înfoaie cât i-au încăput penele după care am plecat acompaniați de glu-glu-urile lor atât de răspicate.

Vom reveni, mai des, atunci când vara va poposi pe meleagurile acestea și când vom avea mai mult timp la dispoziție.

Lasă un răspuns