„Femeile care au renunțat la bărbați” de Karine Lambert

Dacă doriți să cunoașteți povestea a cinci femei care locuiesc în același imobil, dar care trebuie să respecte o regulă, aceea de a nu aduce bărbați acolo, trebuie să citiți această carte. Poate e bine să specific faptul că nu-i este permis nici unui bărbat, nu numai în postura de iubit ci fie el electrician, instalator ori alt fel de meseriaș. Așadar, și electricianul care intra acolo era femeie.

Inițial au fost Giuseppina, Regina, Rosalie, Simone și Clara, dar cea din urmă a decis să plece în India așa că îi lasă apartamentul din imobilul cu pricina lui Juliette, redactor de film, mult mai tânără ca noile ei vecine.

În jurul mesei își povestesc poveștile cu emoție, experiențele lor în dragoste și de ce au decis să nu mai aibă oameni în viața lor.
Povestea fiecărei în parte este interesantă.

Regina este cea care o viață întreagă s-a hrănit din aplauze și din atenția de care avea parte din partea bărbaților, fiind mereu în lumina reflectoarelor. Dulapul uriaș în care-și adăpostește întreaga ținută de scenă, afișele prezente din belșug vin să completeze aura de mister. Regina este cea care a impus regulile din imobilul în care bărbații au interzis și ai fi tentat să gândești că a trăit cine știe ce drame amoroase însă motivul este altul: teama de a nu mai stârni aceleași pasiuni din pricina vârstei.

Giuseppina, o siciliană adevărată, dorește cu toată ardoarea să fie stăpână pe propria viață, asta după ce a trebuit să respecte dorințele bărbaților din familia sa.

Despre Simone aflăm că locuiește lângă singurul mascul din imobil, motanul Jean-Pierre. După o perioadă petrecută în Argentina, s-a reîntors alături de un copil, al ei. Mare fiind acum, copilul nu înțelege de ce mama sa a renunțat la bărbați, nemai amintind faptul că el nu o poate vizita, neavând acces în imobil. De aici o întreagă tevatură.

Rosalie și Francois – o poveste cu multe ingredinte, plină de întrebări fără răspuns.

Carla este cea care o aduce pe Juliette în imobil, iar aceasta, lipsită de iubire din fragedă pruncie, nu e dispusă la a renunța a o mai căuta.

După ce i-a descris cartierul, Carla a adăugat pur și simplu:„Viitoarele tale vecine sunt femei afectuoase, foarte diferite unele de altele. Ceea ce le unește este aceeași alegere: nu există bărbați în viața noastră, iar asta ne convine”. (pag. 19)

Dacă va reuși Juliette să schimbe regulile în imobil, trebuie să descoperiți singuri.

O întrebare tot mă încearcă: nu există fericire pentru o femeie fără un bărbat?

Pentru a vă face curioși, iată un fragment din carte, când Simone aflată într-o librărie, răsfoiește un album de artă.

De cât timp n-a mai atins un bărbat gol? Ultimul a fost Carlos, profesorul de salsa, cu zece ani în urmă şi s-a întâmplat pe întuneric. Şi aici, bărbatul ăsta. Întins leneş, abandonat, oferindu-se privirii ei. Are un spate care nu se mai termină, umeri rotunzi, o piele netedă şi dulce. Simone îşi lasă degetele să-i alunece pe pagină, urmăreşte contururile trupului, face înconjurul buricului.

I-ar plăcea să modeleze un bărbat din lut, ca şi cum ar frământa pâinea. Ar sta întins, cu braţele sub cap, ea l-ar răsuci, i-ar trasa zona şalelor, i-ar sublinia pulpa gambelor, şoldurile largi, i-ar modela protuberanţele feselor, i-ar reliefa modelul voluptuos al sexului.

Aruncă o privire spre Marcel – e cufundat într-o veche enciclopedie, cu ochelarii mici, cu rame de metal pe vârful nasului –, apoi îşi întoarce privirea spre bărbatul gol din cartea de artă: un trup uman ţâşnind din marmura rece.

Deodată, îşi închipuie că doarme. Şi că ea e acolo, în imaginea aia, împreună cu el. Prezenţa ei îl trezeşte. Bărbatul nemişcat întoarce capul. Încet. O vede, o invită să vină să se culce. Ea se întinde lângă el. Picioarele lor se împletesc. El întinde mâna. Schiţează o mângâiere pe sânul său.

Închide brusc cartea, se duce să caute la secţiunea de grădinărit, frunzăreşte alte lucrări, fără să le vadă, revine pe culoarul de la beaux-arts, deschide din nou cartea. Bărbatul de marmură e acolo. Nu s-a mişcat. O aşteaptă.

Sexul îi este încordat, viguros, umflat de dorinţă, fremătând.

Simone scoate un ţipăt puternic, tăcut.(pagina 108)

Femeile care au renunțat la bărbați
Editura Trei
Traducere Doina Ioanid
Pagini: 175

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: