Pentru că așa un succes a avut ziua de ieri, tot ce a trebuit să facem a fost să o repetăm. E clar că într-o singură zi nu ai cum descoperi toate ascunzișurile unui loc atât de interesant. Deci, după ce ne-am trezit, am plecat din nou spre campusul universitar.
Ziua se anunța frumoasă pentru că cerul era senin iar șansele de ploaie, reduse. Noi nu avem aici o garderobă bogată, pentru că nu am avut cum căra prea multe haine, așa că ne-am luat gecile din dotare cu gândul că ne pot feri de orice intemperii. Însă aveam să trăim o surpriză.
E minunat drumul către școală, se ivesc tot soiul de dialoguri, acolo unde se întrepătrunde școala românească cu cea englezească. De mai multe ori l-am întrebat pe Răzvan dacă școala românească pe care a urmat-o, l-a ajutat iar răspunsul a fost de fiecare dată același: Da!
Școala asta românească, așa cum arăta ea până nu de mult, l-a ajutat să-și formeze o cultură generală, dar și să fie capabil să se descurce în domenii diferite. Poate nu numai școala l-a ajutat însă ea a venit să șlefuiască acest tot al educației.
Aici, de când am venit, privesc pe cei mici cum pleacă la școală în jur de ora 9:00, și mă gândesc că e o oră mai potrivită pentru a începe cursurile. Poate e doar o părere, nu am de unde ști cu adevărat. Însă simt pe pielea mea de părinte că sistemul de învățământ românesc a suferit o degradare, iar vinovații sunt mai mulți, fiecare cu procentul lui de vină.
După micul dejun am plecat voioși spre școală, Luca fiind nerăbdător să ajungă. Oare așa s-ar fi comportat dacă ar fi trebuit să facă asta zi de zi? La cum arată sălile (și am văzut câteva) și la cum se simte atmosfera de aici, cred că gradul de a merge acolo ar fi fost într-un procent mult mai ridicat.
Înainte de a intra în campus am fost întâmpinați de o pereche de pescăruși care tot bătuceau iarba cu picioarele. Ne-am oprit să vedem de ce fac așa și am remarcat că după ce dădeau de câteva ori din ele, se aplecau și culegeau niște viermișori. Cu fețele lor de păsări bătrâne, s-au oprit preț de câteva clipe să ne privească, după care și-au continuat treaba.
Am imortalizat prezența noastră acolo, la Universitatea Essex, printr-o fotografie la care peste ani ne va face multă plăcere să privim.
Am aflat că în interiorul acestui spațiu atât de generos există o infirmerie, dar și o creșă, acolo unde studenții maturi și cadrele didactice își lasă copiii cât ei sunt la cursuri. Mi-a fugit gândul la zbuciumul părinților de acasă atunci când vine vremea să plece la lucru și nu au cu cine lăsa copiii.
Am aflat că există și o librărie, chiar Waterstones, în care n-am ratat ocazia să intrăm. Am rămas surprinsă de diversitatea cărților pentru copii, pentru că am crezut că voi găsi mai mult cărți pentru adulți. Dar iată că nu a fost așa și am avut din ce alege, dar și căsca ochii.
O carte foarte frumoasă, care ne-a atras atenția, a fost Oxford Roald Dahl Dictionary, iar în ea puteți găsi o sumedenie de termeni pe care-i întâlniți în cărțile faimosului autor. Mi-a făcut cu ochiul destul de mult și am zăbovit ceva vreme asupra ei. Aici, la această librărie, cartea costa 15 lire.
A new unique Roald Dahl Dictionary from Oxford. This is not an ordinary dictionary. After all, you wouldn’t expect an ‘Oxford Roald Dahl Dictionary’ to be ordinary, would you? Lots of dictionaries tell you what an ‘alligator’ is, or how to spell ‘balloon’ but they won’t explain the difference between a ‘ringbeller’ and a ‘trogglehumper’, or say why witches need ‘gruntles’ eggs’ or suggest a word for the shape of a ‘Knid’. This dictionary does all those things. All the words that Roald Dahl invented are here, like ‘biffsquiggled’ and ‘whizzpopping’ to remind you what means what, but that is not all. You’ll also find out where words came from, rhyming words, synonyms and lots of alternative words for words that are overused. Oxford Children’s Dictionaries are perfect for supporting literacy and learning and this is the world’s first Roald Dahl Dictionary from the word experts at Oxford University Press. With real citations from Roald Dahl’s children’s books and illustrations by Quentin Blake, this is authoritative, engaging and accessible and will inspire and encourage young writers and readers. (sursa: amazon)
Am analizat, pe tabela pusă la dispoziție, care laborator ne poate găzdui iar sala O era disponibilă până la ora 18:00, timp suficient pentru ca Răzvan să-și facă ce avea de făcut iar Luca să-și scrie temele pe astăzi.
În jur de ora 15:00 am terminat și am plecat la masă, tot în campus, pentru ca mai apoi să ne întoarcem acasă. Cerul era extrem de întunecat și ne-am bucurat că undeva, în zare, se vedeau norii de așa natură, că știai clar că acolo ploua, nu glumă.
Am iuțit pasul să nu ne prindă ploaia, dar n-a fost așa. Nu trecuseră nici câteva zile de la ploile din Londra că am trecut iar prin aceeași experiență. Numai că de data asta ploaia a fost mai zdravănă, reușind pe alocuri să răzbată prin hainele noastre pe care le credeam impermeabile. Despre pantaloni, ce să spun; au ajuns leoarcă.
După ce ne-a murat bine, s-a potolit și a urmat o acalmie plăcută iar soarele și-a făcut apariția.
După ce ne-am schimbat și tras sufletul, am pornit din nou la drum, de fapt la o plimbare în ceas de seară. Am intrat și într-un supermarket, acolo unde am aflat că ziua mamei se sărbătorește pe 11 martie, dar am și văzut produse pentru sărbătoarea de Paști.
Cina și… gata pe ziua de astăzi. Am dat gata 8 km și nu credeam a fi în stare să adunăm atâția într-un timp așa de scurt. Constat că putem, încă, mai ales eu.
2 gânduri despre “Cu Berend la Universitatea Essex (continuare)- jurnal englezesc – ziua a șaptea”
Vai de blana și de mustățile mele, dar ce prolifică sunteți. Am scos și eu nasul din bârlog și am zis să mai citesc ce-ați mai scris – o mulțime de articole! Și toate interesante. Păi dacă vreau să citesc tot, nu mai scriu nimic, haha. Eu abia am avut timp să scriu un articol pentru site-ul meu…
Fain să vă văd pe toți în fotografie, btw 🙂
Sunteți prea drăguț în aprecieri! Încerc să păstrez un jurnal, ce odinioară era pe hârtie, pentru a nu uita momentele importante petrecute alături de băieții mei. Mulțumim de faptul că ne citiți, așa cum mulțumim pentru că ne și arătați asta, consemnând impresiile în câteva rânduri. Lumea, în goana de astăzi, nu mai are timp pentru gesturi mărunte, cele care ne fac viața atât de frumoasă.
Să sperăm că se va găsi o rezolvare și în privința agentului literar, și asta cât mai curând.