Această zi a fost aceea în care am părăsit Londra spre a ne îndrepta la Colchester, locul unde stă Răzvan și unde urmează cursurile Universității Essex.
Și în cazul acesta e vorba de o revenire, pentru că acum doi ani am mai fost. De data asta vom sta în altă parte a orașului, tot aproape de Universitate, pentru că aici s-a stabilit studentul nostru.
Ca luni, de dimineață, stațiile de metrou londoneze musteau de oameni, turiști ori localnici, care se pregăteau să ajungă la destinațiile lor. Cred că Londra e și capitala trolerelor pentru că din doi oameni, unul cară așa ceva. Există și un zgomot specific al lor și îți închipui câte speranțe și vise sunt prin ele.
Stația de metrou Liverpool Street, cunoscută și sub numele de London Liverpool Street, este un terminal central din Londra și o stație de metrou din Londra în colțul nord-estic al orașului London, în cartierul Bishopsgate. Este una dintre cele mai aglomerate stații de cale ferată din Londra, care servește ca terminale ale liniei principale West Anglia până la Cambridge, linia principală a Marei Orientale către Norwich, trenurile locale și regionale care se află în East London și destinații din estul Angliei și serviciul Stansted Express către Aeroportul Stansted.
Stația a fost deschisă în 1874 ca înlocuitor pentru stația Bishopsgate ca principala terminală a căii ferate din Marea Estică. Până în 1895 a avut cel mai mare număr de platforme de pe orice gară terminală din Londra. În timpul primului război mondial, un raid aerian asupra stație în 1917 a condus la 162 de decese. În timpul celui de-al doilea război mondial, postul a servit ca punct de intrare pentru mii de refugiați care sosesc la Londra ca parte a misiunii de salvare Kindertransport. Stația a fost avariată de bombardamentele de la Bishopsgate din 1993, iar în timpul atacurilor teroriste din 7 iulie 2005 în oraș, șapte pasageri au fost uciși când o bombă a explodat la bordul unui tren subteran imediat după ce a plecat de pe strada Liverpool.
Stația Liverpool a fost construită ca o stație cu nivel dublu, cu prevederi pentru Underground. O stație de metrou a fost deschisă în 1875 pentru Metropolitan Railway, iar stația de astăzi este servită de liniile Central, Circle , Hammersmith & City și Metropolitan și se află în zona tarifară 1. (sursa: wikipedia)
Am luat biletele și imediat am plecat, adică am ajuns în stație tocmai la momentul potrivit. N-ar fi fost o problemă dacă l-am fi pierdut, pentru că trenurile spre destinația noastră merg din jumătate în jumătate de oră.
Cât timp a durat călătoria, am citit și ne-am uitat și pe fereastră, bucurându-ne de soarele ce tocmai își arăta fața. Peisajul nu prea ofertant, nu ne-a îndemnat la reflecții filozofice ci mai degrabă la problemele cotidiene. 🙂
După ce am ajuns în gara Colchester, a trebuit să luăm alt mijloc de transport pentru a ajunge la destinația finală. Totul ar fi minunat dacă nu ai avea de cărat după tine kilograme de bagaje, cele care-ți pun mușchii la încercare și mari cazne. La întoarcere, vom avea mai puține kilograme de cărat pentru că mare parte din ce am avut la noi rămâne aici, printre ele numărându-se niște compendii ale lui Răzvan, care rămăseseră acasă, în România, așternuturi, perne și alte acareturi pe care mamele le cară pentru puii lor, pentru că zic ele că e mai altfel dacă-s de acasă.
După ce am lăsat surplusul de bagaje, am plecat pentru a face cumpărăturile necesare traiului. În drumul nostru am dat peste o bisericuță foarte veche, dar ce mi-a atras atenția la ea erau mormintele de acolo, unele din ele din 1826. Nu știu dacă natura sau omul a fost cel care le-a aranjat așa, dar ele sunt foarte frumos poziționate.
Ziua a continuat cu program de gospodărire pentru că mama vine extrem de rar și atunci când e aici, cine e mai pricepută la asta. La final, după ce Răzvan a trecut prin tot soiul de sentimente, nemulțumit fiind de remarcile mele, fața lui a recunoscut că am avut dreptate. Ori totul e bine când se termină cu bine.
Am ajuns și aici iar asta înseamnă că sunt momente când poți intra în visele tale, ele devenind realitate.
