Da. E vacanță!
Totul este închis, adică lipsit de copii, pentru că doamnele sunt în activitate.
Privind dimineață pe fereastră, m-am gândit că e păcat că cei mici nu fac vorbire despre vremea de afară, acum când peisajul e ca-n povești.
Am asistat de câteva ori la momentele în care copiii făceau Calendarul naturii dar și prezența. E așa de frumos cum nu știu dacă mulți părinți își pot imagina. Se aduc în discuție așa de multe teme iar dialogurile țesute de copii sunt savuroase. Unde mai pui că dacă-i vorba de grupă mică, e și mai „delicios” când cuvintele sunt stâlcite.
Am confecționat un Calendar al naturii. Consider că este cel mai complicat proiect pe care l-am făcut, asta pentru că foarte greu s-au asamblat elementele. La prima vedere pare ușor și deloc complicat, însă pe mine viața m-a învățat că lucrurile ușoare și necomplicate sunt cel mai greu de redat.
Am folosit diferite tehnici și cred că ceasul este cel mai spectaculos element de pe acest panou. Poate și pentru că bufnițele au fost atașate de mine prin tehnica decupajului. Sunt extrem de încântată de rezultat.
În rest, simplitatea întruchipată.
Azi l-am dus, înainte de a reveni copiii la grădiniță. Dimineață, la prima oră, am avut parte de un peisaj de vis, cum spuneam la începutul acestui articol. Și mi-a fost bine, zău!
