Uite că s-a ajuns ca la Ministerul Educației să acceadă un om pe care-l cunosc, fiind din urbea noastră și urmând același liceu pe care l-am făcut și eu, Nicu Gane, între timp ajuns colegiu.
El e mai mare decât mine cu patru ani și în timpul liceului am avut mai multe ocazii de a-l vedea, pentru că am frecventat (cam mult spus) același cerc de prieteni. A nu se înțelege că am fost prieteni, nu că asta ar fi fost ceva rău. 🙂
Valentin era un băiat serios, extrem de serios, studios, dar și cu un simț al umorului dezvoltat. Știu că era respectat de colegi și de profesori, neavând nici un derapaj pe nici un plan; nici școlar, nici extrașcolar.
Drumurile s-au despărțit și el a urmat o universitate, pentru ca mai apoi să opteze pentru o carieră academică, acolo unde prin rezultatele obținute a reușit să ajungă în vârful ierarhiei.
S-a căsătorit cu o colegă de-a mea de an, la fel de serioasă ca și el și sunt și acum împreună, având doi copii.
Nu doresc a ține o pledoarie de susținere a domnului ministru ci doar a-mi exprima regretul pentru derapajele verbale ce au apărut în media, prezentate cu atâta înverșunare, acum, de când a fost desemnat pentru acest post.
E clar că nu are nici o scuză pentru modul în care vorbește, dar mai ales, folosește limba română. Tocmai ce l-am auzit de Tăriceanu spunând că:
Trebuie judecat dupa realizari; nu e profesor de limba română
dar, evident, nu are dreptate.
Ce exemplu dai tu copiilor, elevilor de pe toate palierele de învățământ, exprimându-te ca un semianalfabet, în condițiile în care tu ai în spate atâția ani de școală, făcuți pe bune, nu așa cum mulți fac acum pe la universități din dosul șurii?
Poate de asta am un gust amar, nu din alt motiv.
În rest, rămâne să avem răbdare să vedem dacă numai exprimarea e o problemă. Îmi doresc să se schimbe ceva cu toate că, sinceră să fiu, nu văd cum e posibil. În marea de incompetență de la vârful statului, poți răzbi de unul singur? Mi-aș dori ca un magician să vină să pună toate la locul lor, firesc, în ordinea competențelor dar și a calităților umane. Poate cele mai importante în toate domeniile.
4 gânduri despre “Când vine vorba de ministrul educației, treci prin toată paleta de emoții”
Poți greși când ești în fata camerei de filmat.Te concentrezi mult la emisie și pot ieși cuvinte greșite. Mai ales ca sunetul lui g se poate confunda cu b spus pe un ton scăzut.Eu nu as face asa de mult haz pe tema asta.Pentru mine dacă este un om cinstit și pune lucrurile în mișcare în învățământ ii dau șansa se corecteze.
E clar că rostirile lui nu sunt în regulă și vom vedea ce și cum se va întâmpla. Speranța mai pâlpâie.
Apropo de înverșunarea cu care îi sunt prezentate derapajele verbale, nu la fel s-a întâmplat și cu alții? Liviu Pop, de exemplu. Am auzit de atâtea ori chestia cu genunchele, până am ajuns să nu mai suport. Deși cam râde ciob de oală spartă, ziariștii care critică fac și ei niște greșeli de-ți vine să te iei cu mâinile de cap.
Vă dau dreptate. La cât Guță și Salam se ascultă nici nu-i de mirare.
La cum vorbesc, din nefericire, o sumedenie de educatori și profesori, secondați de părinți, cum și de unde să învețe copiii din jurul lor? E foarte complicat și de analizat, ce să mai spunem de vocabular. Și trebuie să înveți mereu.