machetedidactice.com

Eminescu din 2018. Așa cum îl pricepem noi

Iată că a sosit și data de 15 ianuarie atunci când ar trebui, cu mic cu mare, să-l sărbătorim pe marele nostru poet. Dar ce să vezi, politicul a reușit să rupă din strălucirea a ceva ce el  nu va putea niciodată realiza. Lupta asta sălbatică nu mai lasă oamenii să se bucure de lucruri care nu au cum să facă rău, din contra, să mai lumineze și înfrumusețeze viața de zi cu zi.

După ce temele au fost făcute și s-a mai citit ceva despre care copilul nu avea cunoștință, lipsind în ultima săptămână de la școală, ne-am aplecat asupra unei poezii scrisă de Eminescu. A unei poezii care este încadrată ca putând fi înțeleasă și analizată de un copil în clasa a VI-a.

Nu am făcut nimic spectaculos ci, pur și simplu, am avut o discuție calmă, caldă, constructivă despre această poezie.

Numele ei este „Povestea codrului” și vă invităm să o citiți, dar și să zăboviți puțin asupra ei.

Povestea codrului

Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei sale.

Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de veşti,
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti.

Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici…

Hai şi noi la craiul, dragă,
Şi să fim din nou copii,
Ca norocul şi iubirea
Să ne pară jucării.

Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei şi-a pus,
Decât orişice păpuşă
Să te facă mai presus;

Amândoi vom merge-n lume
Rătăciţi şi singurei,
Ne-om culca lângă izvorul
Ce răsare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Şi prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi.

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept…
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înţelept!

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curţii mândre neamuri:

Caii mării, albi ca spuma,
Bouri nalţi cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne rămuroase
Ciute sprintene de munte –

Şi pe teiul nostru-ntreabă:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iară gazda noastră zice,
Dându-şi ramurile-n laturi:

– O, priviţi-i cum visează
Visul codrului de fagi!
Amândoi ca-ntr-o poveste
Ei îşi sunt aşa de dragi!

Am făcut un portofoliu, mai altfel, în care să se cuibărească câteva detalii pe care le-am constatat în urma discuțiilor.

O parte dintre ele sună așa:

Din cine este formată împărăția codrului?
Ce vietăți trăiesc în împărăția codrului?
Care sunt elementele comune ale poeziilor „O rămâi…” și „Povestea codrului”?
În ce poezii ale lui Mihai Eminescu mai apare codrul?
Specifică elementele de versificație.

A fost frumos. Cred că vom mai repeta de îndată ce vom prinde puțin timp liber.

Dă-i un răspuns lui Gianina PorojanAnulează răspunsul

2 gânduri despre “Eminescu din 2018. Așa cum îl pricepem noi”

%d