Tot privind în jurul meu mă gândesc că de asta ar fi nevoie în multe locuri: de o bonă precum Matilda! Ea, prin comportamentul adoptat, ar putea rezolva multe din problemele existente pentru ca atunci când copiii intră într-o comunitate să știe să le respecte dar mai ales, să știe că există o limită a obrăzniciei.
Nu am fost crescută într-un regim cazon așa că nu am rămas cu traume din cauza stricteții însă am primit niște informații și mai ales am văzut în casă comportamentul părinților mei care au stat și stau la baza atitudinii și modului în care mă comport. La rândul meu le-am transmis și copiilor mei pentru ca atunci când ajung într-un colectiv să poată rezona cu el în niște limite, evident.
Este inadmisibil ca ajuns la etapa gimnazială să nu fii capabil, copil de 12 ani, să înțelegi și să respecți niște reguli elementare, să fii insensibil la atenționările pe care le primești în repetate rânduri și să te comporți ca un om sălbatic, abia eliberat dintr-un prizonierat.
Nu pricep, ce anume determină comportamentul acestor copii, nu puțini la număr?
Se spune că nu stau părinții cu ei și că nu beneficiază de atâta atenție câtă s-ar cuveni dar la o întoarcere în timp mă văd cu cheia legată de gât, nesocializând cu părinții atât de susținut, ceea ce este contrar curentului răspândit de specialiștii în parenting.
Nu știu dacă se conștientizează, la adevărata dimensiune, ceea ce se petrece în zilele noastre în școlile în care copiii noștri stau mare parte din timp.
Nu știu, cum se vor descurca copiii de astăzi atunci când vor deveni adulți, mulți dintre ei neavând nici măcar bagajul de bază necesar unui trai decent. Limbajul vulgar, gesturile obscene, tupeul și nesimțirea ajunse la cel mai înalt rang vor deteriora atât de tare națiunea asta că nu știu de cât timp va fi nevoie pentru a repara stricăciunile.
Da, aud des:
Ce mai exagerezi dragă, sunt niște copilării!
însă cum poți cataloga hărțuiala permanentă și stresul generat de ea ca fiind de domeniul copilăriei.
Ca o paranteză, îmi fuge gândul la cartea „Împăratul muștelor”, acolo unde niște copii tot de 12 ani, au o atitudine care elimină copilăria și inocența ei.
S-a mers prea mult pe emoțional și prin atitudinea asta superprotectivă în care părintelui i se induce eliminarea unor atitudini fără de care copilul nu mai reușește să le perceapă și judece corect.
Unui copil trebuie să-i spui NU!, răspicat, atunci când situația o cere fără a te gândi că asta îl poate demotiva. Nu are nici o treabă una cu alta.
Unui copil trebuie să-i faci observație atunci când depășește măsura, când folosește un limbaj necuviincios ori face niște gesturi nepotrivite unui cadru public.
Eu nu sunt adepta pedepselor corporale de nici un fel, începând de la banala palmă (așa fiind socotită de unii) și până la bătaia cu parul or mai știu eu ce aberații dar niște atenționări, ferme, clare, trebuie să existe.
Dar mai ales trebuie să existe seriozitate și reguli, iar acestea să fie respectate de toată lumea. Dacă nu se întâmplă asta, hlizeala și batjocora nu se mai opresc și ne înghit fără nici o remușcare.
Revenind la Matilda, Luca a citit-o cu mare, mare plăcere. Nu de puține ori răsul l-a însoțit iar acesta a avut rol tămăduitor. Matilda este o carte pe care aș recomanda-o multor părinți, dar să o citească, nu să se facă așa cum se întâmplă în multe cazuri, în cele mai multe. Părintele cere copilului să facă acest exercițiu el nefiind capabil să dea nici un exemplu. Doar urlă la odraslă și-i reproșează că nu citește, asta dacă-i cumpără cărțile necesare că sunt cazuri în care ele lipsesc cu desăvârșire.
Iată care sunt cele 7 lecții pe care trebuie să le învețe copiii de la bona lor:
1. Să meargă la culcare atunci când li se spune
2. Să nu hăpăie mâncarea
3. Să-şi facă temele
4. Să se scoale din pat atunci când sunt treziţi
5. Să închidă uşile după ei
6. Să se îmbrace frumos
7. Să nu fugă de acasă
iar „te rog” şi „mulţumesc” vor veni de la sine.
De-a lungul celor 160 de pagini veți avea posibilitatea de a savura cum anume reușește bona să-și pună în aplicare metodele. Pentru că trebuie să știți că Matilda este posesoarea unor puteri magice iar regula ei este simplă:
„Când copiii nu mă vor, dar au nevoie de mine, înseamnă că trebuie să stau. Când nu mai au nevoie de mine, dar mă vor, trebuie să plec.”
Lectură plăcută!