„Povestește-mi ceva” de Sharon Creech

E ceva timp de când tot citesc despre părerile unor specialiști care ne învață ce cărți să citim, cum, unde, în compania cui, la ce ore, cu voce tare sau în gând și tot așa. Nu mă pot pronunța asupra acestor spuse dar eu una nu înțeleg, și pace, multe din cele enumerate mai sus.

Tot aud că nu merită să achiziționez mai știu eu ce carte pentru că nu atârnă de ea nici o medalie, pentru că nu are nu știu ce ilustrator ori pentru anumite neajunsuri de tipărire.
Și tot așa, nu pricep o bună parte din aceste enunțuri.

Mai nou, văd că suntem îndrumați să boicotăm nu știu ce editură pentru că a îndrăznit să publice persoane care nu au dreptul moral de a face parte din tagma scriitorilor, de parcă dacă ai scris o carte înseamnă că automat ești scriitor. De-a lungul timpului, foarte mulți nu au reușit să demonstreze că merită să stea în tagma scriitorilor asta ca să nu mai vorbim de scriitori adevărați care dintr-un motiv sau altul au avut de trecut praguri destul de înalte pentru a rămâne pe această panoplie.

Eu nu sunt critic literar și nu am studiile necesare pentru a da verdicte. Sunt un cititor, care cumpără cartea și care în urma lecturării ei decide dacă e bună sau nu, dacă merită lăudată sau nu. Asta în funcție de scara mea de valori și de putința mea de înțelegere a ceea ce transmite ea. A blama o scriere și a o face praf doar din nu știu ce considerente nu cred că este sănătos nici pentru cititor și nici pentru scriitor. Dacă ne place ceea ce scrie X, continuăm să îl citim și dacă nu, ne oprim. Dar nu cred că dacă-l denigrăm, rezolvăm ceva.
Negreșit există cărți bune și mai puțin bune, așa cum există cărți excepționale și cărți mizerabile. Dar numai cititorul, cel care efectiv a citit cartea, poate hotărî, pentru el, unde o încadrează.

Am citit mulți autori și de aici și de afară care erau ridicați în slăvi dar mie nu-mi transmiteau nimic. Și erau nume, nu glumă și am priceput că era peste putința mea de a-i înțelege. Am citit povești care mi-au uns sufletul și pe care nu le premiase nimeni dar pentru care nu am regretat o clipă timpul alocat.
Consider că fiecare cititor trece povestea prin filtrul lui, prin trăirile pe care le-a avut și el și personajul dintre pagini și prin multe alte etape.
Dar să revin la cartea despre care vreau să vă vorbesc. Una care ne-a plăcut foarte mult și care nu anunța nimic din finalul ei.

Povestește-mi ceva e o poveste care debutează cu multă veselie și episoade care-ți descrețesc mintea și te descătușează după o zi tensionată, pentru ca pe măsură ce înaintezi să constați că lucrurile nu sunt ceea ce par.

Despre ce-i vorba?
Despre o fetiță care ajutată de bunicii ei încearcă să înțeleagă ce se ascunde într-o propoziție:

Nu judeca un om până nu ai umblat două luni în mocasinii lui.

Nu am de gând să povestesc peripețiile prin care trece Salamanca, fetița de treisprezece ani, personajul principal al cărții, dar vreau să vă îndrum să reflectați asupra cugetării de mai sus, asta pentru că tare mai avem tendința de a pune etichete cu o ușurință teribilă.

Ce ne-a plăcut?
Luca a vorbit mult despre atitudinea profesorului Birkway, cel care a avut proasta inspirație de a citi din jurnalele intime ale școlarilor la clasă. Când a realizat ce a făcut, și-a cerut scuze în fața elevilor săi și a mărturisit eroarea în care s-a aflat. Asta pentru a menționa un episod din carte pentru că au fost și altele care i-au dat mult de gândit și care au provocat multe discuții înainte de culcare. Cu lacrimi ori hohote de râs.

Ce m-a impresionat pe mine?
Modul în care au procedat bunicii Salamancăi, dar și tatăl ei. Un model de înțelepciune și de atitudine potrivită la momentul oportun.

Nu mai spun nimic pentru că merită, chiar merită să vă aplecați asupra ei, copii și adulți deopotrivă. Asta din punctul meu de vedere, al unui cititor bucuros de momentele în care poate așeza la suflet încă o aventură fără de care ar fi fost mai săracă. Și asta datorită unui scriitor care a știut să vibreze la unison cu el.

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “„Povestește-mi ceva” de Sharon Creech”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: