Istoria lui Moș Crăciun

Istoria lui Moș Crăciun începe odată cu Sfântul Nicolae din Mira, un episcop creștin din Asia Mică al cărui cult s-a dezvoltat în Evul Mediu și în jurul căruia s-au țesut numeroase povești despre generozitatea sa față de copii. În secolul al XII-lea, el era deja ocrotitorul celor mici, în numele lui primind daruri pe 6 decembrie, ziua în care era sărbătorit, sau în ajunul acesteia. În speranța că sfântul le va umple, copiii își așezau ciorapii sau ghetele la ușă sau lângă fereastră, dat fiind că hornurile erau rare în Europa înainte de anii 1500.

În secolul al XVI-lea, reformatorii religioși, au criticat venerația excesivă acordată sfinților, iar în regiunile dominate de protestatanți, Sfântul Nicolae și-a pierdut slujba de aducător de daruri.

A fost înlocuit de versiuni laice ale sale, de obicei înveșmântate în blănuri, sau de pruncul Iisus. În veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, în Germania au apărut personaje precum Knecht Ruprecht, Pelznickel sau Belsnickel (termeni care însemnau „Nicolae cu Blană”) ori Ru-Klaus (Nicolae cel Rău), care îl însoțeau pe pruncul Iisus (Christkindl) sau veneau în locul lui. În alte țări protestante, precum Anglia, obiceiul de a oferi cadouri copiilor s-a pierdut, astfel că acolo nu a mai existat un personaj aducător de daruri. În Scoția, autoritățile ecleziastice calviniste au interzis orice festivități, astfel că celebrările și darurile au fost mutate în ajunul Anului Nou.

Moși Crăciuni în magazine

În 1841, un magazin din Philadelphia a fost cel care a angajat primul Moș Crăciun. Magazinul lui J. W. Parkinson a aranjat ca un „Kriscringle” real să coboare pe coș și să-i uimească pe copiii strânși acolo. Ideea a avut un asemenea succes, încât Parkinson a început să-și facă publicitate numindu-și prăvălia „Cartierul general al lui Kriss Kringle”.

În mod ciudat, nimeni nu i-a urmat exemplul până în 1890, când Boston Store sin Brockton, Massachusetts, a angajat un Moș rotofei, care și-a pus singur barbă albă. În scurt timp, șiruri de copii își așteptau rândul să vorbească cu Moșul, iar alte magazine au preluat ideea. În 1900, deja zeci de magazine își aveau Moș Crăciunul în grotă sau pe jilț, încurajându-i pe copii să i se așeze pe genunchi și să-i spună ce-și doresc de Crăciun.