Sunt atât de mâhnită!
Sunt mâhnită pentru că de munca mea și-au bătut joc niște băiețași pentru care serviciul nu e altceva decât o sursă de câștig.
Da, așa este, e o sursă de câștig dar nu reprezintă doar asta. Trebuie să fii responsabil la locul de muncă și să nu tratezi cu superficialitate și indiferență ceea ce ai de făcut acolo. Cu atât mai mult cu cât nu e vorba doar de tine ci de terțe persoane care au stabilit un contract, au avut o înțelegere în care se regăsesc niște plăți.
Așadar, am trimis un colet ieri la Tulcea. Cei de aici, de la Fan courier mi-au spus că nu știu când va ajunge pentru că e multă marfă și s-a triplat numărul coletelor ce trebuie transportate. Am spus că nu e o problemă, important fiind să ajungă în bună stare.
Ți-ai găsit!
Coletul a ajuns astăzi rupt tot, pur și simplu sfâșiat și străpuns de știu eu ce s-o mai fi cărat prin mașinile lor.
Coletul era mare, avea în jur de 1 metru lungime dar extrem de ușor. Înăuntrul lui au fost uciși niște nori, steluțe dar și un om de zăpadă. Cu sânge rece, se înțelege!
Când i-am trimis la drum erau veseli și voioși, nerăbdători să ajungă în noua lor casă.
Au ajuns sfârtecați și cu lacrimile în gât.
Omul de zăpadă, gătit și cu povești pregătite, își purta jobenul cu grație.
Când a ajuns la destinație și el era tot așa de șifonat.
Am sperat ca măcar soarele să fi scăpat dar lui tocmai fața i-a fost storcoșită. Nu a avut nici o putere în fața sutelor de televizoare, mașini de spălat ori mai știu eu ce aparate extrem de grele.
Așa că, nu știu cum voi proceda în perioada următoare pentru a nu mai retrăi același măcel vizual și sufletesc. Cum poți, atunci când vezi un colet de 1 kg să-l pui la baza stivei, chiar dacă el este voluminos? Chiar nu se poate ține cont de acest lucru?
Doamna ar fi trebuit să refuze coletul, sau să facă un proces de constare dar în nebunia momentului nu a făcut nimic. Am sunat, mai apoi, peste tot, dar ghiciți, sunt vinovați alții, cei de pe unde coletele fac tranzit.
Așadar, sunt mâhnită dar și scârbită de situația asta și de superficialitatea pe care o întâlnesc la tot pasul. Speranța mea e pe moarte și nu numai în ceea ce privește transportul prin curier ci și în cea a educației, sănătății și domeniile sunt așa de multe că mi-e frică să mai continui.
Dar am încotro? Mă duc la lucru pentru că plăcerea de a da viață machetelor nu mi-o poate lua nimeni.
2 gânduri despre “Dacă s-a triplat numărul coletelor trebuie să ne batem joc de transport?”
Trebuie să le faci reclamație, să-ți plătească valoarea coletului!
Da, așa ar trebui. Doamna căreia îi era destinat coletul, atunci când l-a văzut, ar fi trebuit să-l refuze pentru că era distrus. Să facă un proces verbal și să-l returneze dar în nebunia asta l-a luat. Voi vedea ce e de făcut. Mulțumesc de sfat.