Idei pentru mămici – Despre atunci când trebuie să lași totul și să pleci

Da, despre asta vreau să vorbesc astăzi, adică despre momente în care trebuie să lași totul și să pleci pentru a-ți reîncărca bateriile.
E evident că mai ai nevoie de ceva; de partea financiară care să-ți permită să faci acest lucru, pentru că mulți dintre noi avem nevoie, dar nu putem.
Așadar, după o perioadă extrem de lungă, aproape doi ani, de când nu am mai fost împreună fizic, pentru că tehnologia ne-a permis să fim virtual, cel mare s-a întors acasă aducând cu el multe răspunsuri la întrebările care rămăseseră în aer.
Nu am gândit niciodată că-mi va fi așa de greu să gestionez plecarea lui, așa cum nu am bănuit că sentimentele te pot copleși într-așa măsură încât să te îmbolnăvească.
Ce spun eu aici nu-i valabil în toate cazurile pentru că sunt mămici care suportă ușor, sau extrem de ușor plecarea pruncilor, însă eu nu fac parte din această categorie.
Sentimentele care mă încearcă au trecut, de-a lungul anilor, la mii de mămici, fiecare gestionându-și trăirile după propria înțelegere și pricepere.
Revederea a fost una pe care am pus-o într-un loc aparte în inima mea și pe care am trăit-o și lângă cel mic.


După ce am rostit toate nerostitele, am stabilit, de comun acord, să plecăm doar noi trei. Eu și ei, cei doi băieți ai mei, în lume.
O lume de aproape pentru că cel mare nu era dispus, după așa perioadă îndelungată de absență, să mai zboare spre cine știe ce destinații îndepărtate. Eu aș fi dorit, trebuie să mărturisesc, dar vom face asta cu proxima ocazie, atunci când vom gândi la unison.
Am ales destinații în care nu am mai fost (ori ei nu au mai fost) sau locuri în care oameni dragi să se bucure de prezența noastră șii noi de a lor. Din fericire, avem asemenea locuri în care să poposim. Timpul nu a fost prea darnic numai cu mine, copiii fiind în vacanță.
Dar chiar și așa, cu un calendar extrem de încărcat pentru mine, am lăsat tot și am plecat pentru că am știut că așa trebuie să procedez.
Nu știu dacă ați experimentat trăirile despre care vorbesc eu acum, dar un drum cu copiii, cu mașina, este ceva care deschide multe căi de comunicare și un moment propice în care mărturisile vin pentru a vindeca rănile.
Am plecat spre Brașov, acolo unde buna mea prietenă ne aștepta. Îmi era nespus de dor de ea, așa cum îmi era și de fetițe.
Nu am zăbovit mult, chiar cel mai puțin din toate dățile, dar totul a fost intens iar poveștile au curs condensat, pentru a putea avea răgaz a fi rostite, toate.

Pașii s-au îndreptat, mai apoi, spre Sinaia, acolo unde am vizitat Peleșul pentru că Răzvan nu-l văzuse. Am prins o vreme splendidă, așa descoperind minunățiile acestui colț de lume. Am trăit la castel, câteva ore bune, reușind să intrăm în atmosfera specială a capetelor încoronate. Multă istorie, bun gust, delicatețe dar și un amalgam de nații, pentru că în acea zi acolo se puteau auzi multe din limbile pământului. Ceea ce nu e rău!

Am fost apoi pe Valea Prahovei, pe la Cheia, am ajuns la Vălenii de Munte, dar și la Izvoarele, locuri în care ne este bine întotdeauna și din care reușim să ne tragem energia necesară pentru zilele de activitate susținută, cele care urmează.

Partea cea mai palpitantă a fost la Dino Parc, acolo unde am zăbovit și peste noapte, fiind prima dată când băieții au dormit în cort. Am povestit despre această experiență aici.

Așadar, o concluzie: atunci când simțiți că este imperios necesar, lăsați totul și plecați alături de copii/copil. Puteți rezolva multe probleme pe care, poate, nici măcar nu le-ați identificat ori erau așa de ascunse că nu le-ați dibuit. În nebunia de zi cu zi, mulți dintre părinți nu au timp să vorbească cu propriii copii nici măcar câteva minute. Dar ce-i mai trist e faptul că apoi vin mirările.
Însă vina, vina a cui este? A părintelui sau a copilului?

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Idei pentru mămici – Despre atunci când trebuie să lași totul și să pleci”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: