Ateliere educative alături de copii – Am bifat prima prezență la o „Școală de vară”

Era la final de lună iulie atunci când am primit un telefon de la o doamnă, Alina, cu care colaborez de multă vreme și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Îmi propunea să vin să țin un atelier la „Școala de vară” care era organizată în unitatea lor de învățământ, Școala Gimnazială din Manolea, comuna Forăști. M-a bucurat mult rostirea ei și am fost de acord, din prima, urmând ca până la întâlnire să mai vorbim la telefon pentru a finaliza detaliile.
Am dorit să fac alături de copii ceva inedit, adică o activitate pe care ei nu o mai exersaseră, așa aducând elementul de noutate absolută.
Și pentru că e vară iar cuvântul mare, nisip, plajă se aude la tot pasul, m-am gândit să aduc în fața copiilor o temă la subiect și am ales „Căluțul de mare”.
Știam ce impact are personajul asupra copiilor mai mici și speram ca și în rândul celor mari să fie așa. Spun asta pentru că am lucrat cu copii de gimnaziu, deci provocarea mai mare.
Așadar m-am pregătit cum se cuvine și m-am prezentat, în ziua și ora stabilită, în fața lor. Nu pot spune că am fost lipsită de emoții dar știam că sunt aptă să răspund la multe din întrebările ce vor putea veni din partea lor.
Am început cu o prezentare generală acolo unde, la un moment dat, am putut purta un dialog. Am pomenit de oceanele lumii și cum anume se numesc ele, de continentele aflate pe planeta asta dar și de vietățile care se ascund în apele mărilor și oceanelor.
Un sprijin de nădejde am avut în Enciclopediile Larousse dar și în fișele IMP, cele care de multe ori mă scot din impas.

Am dat fiecărui copil câte o fișă, pe ea fiind prezentat câte o vietate marină și i-am rugat să citească câteva noțiuni scrise acolo.                                    1012608_684024644947087_460400564_n1044917_684024598280425_1346600202_n

Pentru a face atmosfera mai autentică, am pus pe mesele copiilor tot felul de scoici, melci ori mai știu eu ce animăluțe de mare dar și cutiile souvenir pe care le-am achiziționat din periplurile mele și unde se pot vedea corali, crabi, căluți de mare, melci și diferite scoici.

1001176_684024521613766_1544635311_n1013068_684024474947104_1058713866_n1016855_684024584947093_736619524_n

Apoi am vorbit, mai în amănunt, despre căluțul de mare iar aici copiii au aflat o sumedenie de informații, care mai de care mai interesantă. Bunăoară, nu știau că au de a face un un tătic special așa cum nu știau nici care este ciclul de viață al acestei vietăți atât de minunate. Momentul prielnic de a înțelege ce și cum stau lucrurile. Pentru asta, au lucrat cu macheta Ciclul de viață al căluțului de mare, acolo unde au trebuit să pună cartolinele la locul lor dar și să completeze un chestionar.

Le-a plăcut, au chicotit și au intrat în jocul meu, deschizându-se discuții importante datorită întrebărilor rostite. Am tot vorbit de branhii și aripiorele dorsale, de coroana de pe cap dar și de coada cu care se agață, de faptul că nu prea au prădători naturali fiind amenințați doar de om, acesta folosindu-i pentru fabricarea diferitelor medicamente.

O altă etapă a fost aceea a completării unei fișe a cărei cerință era legată de limba română. Au avut de pus în ordine alfabetică, de despărțit în silabe, de făcut propoziții cu sinonime, antonime și omonime. Dar marea dorință a lor a fost să ajungem la pictura pe sticlă, cea care a încununat toată activitatea noastră.
Pentru asta, am făcut o vizită geamgiului pe care l-am rugat să-mi pregătească 20 de sticle cu dimensiunea de 20X20 cm, câte una pentru fiecare copil, iar odată făcute eu le-am conturat imaginea pe care copiii trebuiau să o umple de culoare. Tot eu am adus și culorile necesare acestei activități la care am mai adăugat pensoane, farfuriuțe de unică folosință unde să punem vopseaua și șervețele umede, asta pentru ca totul să se desfășoare fără nici un impediment.

Dacă nu ați avut curiozitatea să vedeți cum se comportă copiii atunci când pictează pe stică, eu zic să nu mai zăboviți prea mult și cu prima ocazie să experimentați. 

Cred că dacă mai aveam modele nu se mișcau de la mese, atât de încântați au fost. Iar rezultate nu au întârziat să apară. 🙂

Pentru că trebuia să punem și un punct, nu am dorit a pleca înainte de a ne juca un joc, unul care să ne scoată din amorțeala statului la mese. Pentru asta am luat macheta unui rechin cu gura căscată, iar copiii au trebuit să-i arunce peștii în gură.

Au participat toate persoanele prezente acolo, de la copii la profesori, într-o atmosferă veselă și destinsă, așa cum îi stă bine unei zile de vacanță de vară.

Chiar dacă afară erau puțin peste 10 grade, atmosfera activităților noastre a fost mult mai caldă.
Mulțumesc doamnei directoare, doamnelor învățătoare și celor care au dorit să facem această activitate împreună. Pentru mine a fost o provocare căreia cred că i-am făcut față. Îmi doresc ca această colaborare să nu se stingă pentru că eu mai am multe povești în tolba mea de părinte.                               

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: