Școlărel de clasa a V-a * „Hendrik de Mol și Planeta de Aur” de K. J. Mecklenfeld

Cu siguranță că trebuie să existe ceva în universul acesta, al oamenilor, nu al jucăriilor, care să alinieze întâmplările după o regulă bine stabilită.
Povesteam mai zilele trecute că jucăria preferată a lui Luca a fost furată de pe plajă și ce regrete, ca să nu spun chiar tragedie, ne-au întunecat sufletele. După ce am înțeles că ursulețul Coconaș nu se va mai întoarce la noi, ne-am continuat viețile punând la loc cald și sigur amintirile, nu puține, pe care le avem cu el.

La câteva zile am început să citim cartea despre care vreau să vă povestesc astăzi și care a avut un rol de pansament. Pentru că dacă nu știați până acum, cărțile au și rol de pansament pe lângă altele.
Stătea la noi în bibliotecă de mai multă vreme, dar fiindcă am regăsit-o pe lista de lecturi de clasa a VI-a, cea dată de două doamne profesoare drăguțe, am pus-o în tolba de vacanță.
Hendrik de Mol si Planeta de Aur semnată de K.J. Mecklenfeld  este o poveste cu și despre jucării și despre relația pe care o au acestea cu oamenii, mari și mici.

Ne-am bucurat pentru că am văzut că asemenea dialoguri precum am avut noi cu Coconaș, dar și cu ceilalți prieteni de pluș ai copilului pot fi adunate de un autor iscusit într-o poveste așa de strașnică.

Hendrik de Mol este un băiețel mai neobișnuit, asta pentru că în urma unei traume a rămas cu o suferință: agorafobia

Agorafobia se definește prin teama de a fi singur în situații sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil în eventualitatea că ar apărea un atac de panică.

Termenul agorafobie, care derivă din cuvintele grecești agora (ἀγορά) – piață și phobia (φόβία) – frică, a fost inițial folosit pentru a desemna o teamă patologică de spații deschise, întinse, de piețe, de locurile publice. (sursa: wikipedia)

Din această cauză el nu poate părăsi Muzeul unde locuiește alături de bunicul lui, Martinus, păstrătorul Celui Mai Important Secret din Universul Cunoscut. Trebuie specificat că Muzeul este unul în care sunt păstrate tot felul de jucării, care mai de care mai interesantă, dar fiecare având câte o poveste. Putem întâlni aici jucării de pluș și lemn, metal ori mai știu eu ce alt material.
Într-o zi, bunicul băiatului este transformat într-un soldat de lemn și răpit, iar Hendrik, la rândul lui, este transformat într-o cârtiță de pluș.
Și de aici începe marea aventură.
Cititorul se întâlnește cu personaje bune și rele, cu situații tensionate, dar și frumoase, cu momente în care deciziile pe care trebuie să le ia devin foarte importante și sunt între viață și moarte. Nu ai cum să nu intri cu toată ființa în poveste pentru că, nu-i așa, care dintre noi nu a purtat dialoguri cu păpușa preferată,  ursulețul ori iepurașul iubit?
Cititorul vizitează planete pe care nici nu a visat să le vadă, iar acolo întâlnește și trăiește situații pe care, odinioară, doar le visa.
Este firesc să vă întrebați dacă micuța cârtiță de pluș va reuși să rezolve toate aceste probleme, să-l salveze pe bunic din mâinile lui Calavera, dar mai ales să părăsească casa pentru a călători pe Planeta de Aur. Prin câte peripeții va trebui să treacă Hendrik pentru a se reîntoarce pe Pământ, la Muzeul Jucăriilor, acolo unde-i era casa?
Vă spunem noi, prin multe și inedite peripeții, dar pentru asta va trebui să citiți întreaga poveste. Și nu veți regreta timpul alocat.

Vizita la Librăria Cărturești Carusel ne-a facilitat întâlnirea cu volumul al doilea al poveștii, „Hendrik de Mol și Planeta de Jad”, cel care a fost lansat Târgul Internațional Gaudeamus 2016 și pe care ne-am apucat deja să-l citim. Așteptăm cu nerăbdare și volumul al treilea, „Hendrik de Mol și Planeta de Chihlimbar”, care este în lucru.
Când ne-am întors acasă, Luca a avut imensa bucurie de a găsi un nou prieten. Este un ursuleț care a primit numele de Caramel, iar faptul că arată așa, este pentru că s-a luptat cu cei care l-au furat pe Coconaș. N-am putut să nu ne întrebăm dacă nu Calavera o fi fost vinovatul și dacă prietenul nostru de pluș nu o fi ajuns pe Planeta de Aur.

Între orice copil și jucăria lui există o legătură, o energie, creată din momentul în care își aparțin unul celuilalt. Această energie poate să fie împărțită egal între cei doi, așa cum este de obicei, sau poate să fie mutată, prin magie, doar într-unul dintre ei. Atâta vreme cât cel în care este depozitată energia este ținut ascuns, de preferință sub formă cât mai puțin disctructibilă, precum piatra, nu ai cum să îl ucizi pe celălalt. (pag. 313)

În urma căutărilor am descoperit un site minunat, al autoarei, pe care poate doriți să-l citiți și voi. O puteți face aici.

sursa foto: http://www.planetadeaur.ro

O carte care pe măsură ce o parcurgi, ajungi la concluzia că nu este destinată doar copiilor ci și adulților, datorită suspansului, acțiunii, intrigilor cu care este condimentată. Spor la citit!