Sunt tristă!
Astăzi, în jurul prânzului, am primit un telefon de la doamna Silvia Colfescu. Cu un ton răspicat, după ce s-a asigurat că vorbește cu mine, mi-a spus să șterg postarea în care povestesc despre cartea dumneaei, „Plăcinta cu vișine”, pentru că am încălcat drepturile de autor și pentru că ea nu mai poate fi cumpărată atât vreme cât există în format electronic. Am ascultat-o, cu inima în gât, și cu o părere de rău pe care nu știu unde s-o încadrez pe o eventuală scară a regretelor.
Mi-a repetat, de mai multe ori, că este penal ceea ce am făcut eu și că pot fi pedepsită pentru asta.
După ce s-a oprit, am asigurat-o că voi remedia această situație și am informat-o că nu asta a fost intenția mea, aceea de a-i pricinui vreun rău.
Odată convorbirea terminată, am deschis pagina de blog pentru a vedea articolul incriminat și ceea ce am găsit se prezenta așa:
am povestit despre cartea respectivă, una pentru copii
am atașat trei imagini din ea dar și coperta
am pus link-uri de legătură unde poate fi găsită cu toate că ediția era una de la începutul anilor 90
am postat o lectură înregistrată a poveștii scrisă în versuri.
Nu am înțeles, de fapt, cu ce periclitam eu vinderea cărții, în eventualitatea unei noi apariții, atâta vreme cât cartea nu era scanată. Poate faptul că am înregistrat video? Am căutat să mă dumiresc, dar nu am reușit.
Sau cele trei imagini pe care le-am atașat, imagini cu desene din carte, ilustrațiile fiind semnate tot de autoare?
M-a întrebat dacă am vreun câștig de pe urma aceasta și m-am mirat de așa întrebare. Ce câștig aș putea avea?
Mâhnirea m-a trimis pe alte bloguri pentru a vedea cum se comportă oamenii care au mai vechi state în acest domeniu și am găsit articole și recenzii la cărțile pentru copii în care imaginile sunt mai multe și mai în detaliu, dar mi-am spus că poate o fi semnate niște acorduri de care eu nu am habar. Un exemplu a fost pe bookstyle.ro, acolo unde fiecare recenzie a cărților pentru copii este argumentată cu imagini. Multe! La fel am văzut și pe secretelecartilor.ro dar și pe altele. Iar mie mi-au plăcut, se vede minunat și pentru mine, e hotărâtor în achiziționarea cărții respective. Niciodată nu am fost oprită în a achiziționa o carte de acest aspect, acela al citirii unei recenzii. Dar eu nu fac recenzii ci doar povestesc cum vedem noi cărțile pe care le citim. Noi, adică eu cu Luca.
Da, știu că sunt drepturi de autor și că munca lor nu trebuie piratată, dar eu nu am scanat cartea respectivă și nici nu am avut nici un folos financiar și nici de altă natură.
Una peste alta, atât de tare m-a mâhnit telefonul, dar mai ales tonul doamnei, încât multe întrebări mă încearcă.
O rog pe doamna Victoria Pătrașcu, pe doamna Adina Rosetti, pe doamna Cristina Andone, despre ale căror cărți am scris și eu, să mă lămurească, în limita disponibilității dumnealor, unde am greșit și ce pot face pentru a nu mai repeta. Nu vreau să pricinuiesc nimănui nici un rău.
Bucuria cu care prezint cărțile pentru copii este atât de mare pentru că vreau ca ele să ajungă în cât mai multe case, încât nu aș vrea să treacă sub tăcere freamătul nostru, de cumpărători, iubitori de frumos și cititori.
Pentru că ne plângem că nu se citește, că cei mici nu mai pun mâna pe carte.
sursa foto: http://www.freepik.com
12 gânduri despre “Machete didactice – Atenționări primite de la o scriitoare, la articolele despre cărți”
Foarte ciudat :(.
Da, te simți ca ultimul om în condițiile în care bucuria cu care ai prezentat textul respectiv e mare. Și fără să ai nici un beneficiu material ci doar unul spiritual. Punctul ei de vedere e altul dar pe mine tonul m-a dărâmat. E trist!
Eu nu inteleg cum inserarea unor citate intr-un articol ar face pe cineva sa nu mai cumpere cartea. Mi se pare absurd. Nu e ca si cum ai reproduce toata cartea! As zice chiar dimpotriva, ar putea determina cititorul articolului sa vrea sa citeasca cartea.
Așa este, doamna Dorina, dar asta e părerea noastră, a multora. Numai că, de partea cealaltă, sunt autori care, iată!, nu acceptă această abordare. Cine are oare de pierdut? Eu nu sunt critic literar, părerea mea legată de cărțile pe care le citesc fiind făcută cu sufletul, fără a emite judecăți de valoare.
Cu siguranță, blogul pe care îl întrețin, bookstyle.ro nu a fost conceput pentru a pirata cărțile ale căror imagini le expun, ci din contră, doresc să împărtășesc cu cititorii blogului experiențele citirii lor. Este foarte ciudata situatia prin care treci.
Felicitări pentru munca pe care o faci. Arată foarte bine blogul tău!
Of, of! Clar că nu mai cumpăr cartea. Eu de cele mai multe ori am cumpărat cărți pentru copii după ce am văzut recenzii pe bloguri! Nu cred că ai greșit cu nimic. Doar doamna are încă tendințe comuniste 🙂
Nicoleta, nici nu știu dacă ai de unde s-o cumperi. Poate dacă va fi reeditată. Ediția la care făceam eu referire este din 1991. În rest, asta este!
Să încerc să vă ajut.
Spuneți așa: „am postat o lectură înregistrată a poveștii scrisă în versuri”. Asta este o foarte mare problemă. Practic, este piratarea cărții. Cu sau fără bune intenții, postarea poveștii înregistrate este piratare.
Doamna Colfescu, în calitate și de autor, și de editor al cărții, este absolut îndreptățită să vă ceară să ștergeți postarea care în mod evident încalcă drepturile de autor. Mai departe nu e loc de comentarii.
Este mare păcat că, după ce ați lezat un autor în acest fel, în loc să vă limitați la scuze și la cadrul privat în care s-a purtat discuția, postați aceste detalii, practic lezând în acest fel încă o dată imaginea doamnei Colfescu, care devine victimă de două ori în această situație.
Sunt scriitoare la rândul meu și am auzit-o în mai multe rânduri pe minunata doamnă Colfescu povestind savuros toate sacrificiile făcute în anii 90, când a deschis editura pentru a publica aceste cărți. Dacă îmi amintesc bine, povestea cum și-a vândut casa pentru a face editura și a scoate o anumită carte! Poate chiar asta.
Dacă pretindem că iubim cărțile, atunci să iubim și autorii și editorii și sacrificiile pe care le fac și să le respectăm drepturile.
Atenție: să scriem despre cărți e una, să le re-pro-du-cem (video, audio etc.) e alta.
E atât de simplu. Și nu e vorba deloc de inserarea citatelor, nici de prezentarea unei coperte – aici comentariile s-au dus într-un loc total nepotrivit.
Fiecare carte e protejată prin copyright – detaliile sunt de obicei la început sau la final. Nu putem copia ce și cât și cum ne taie capul, nu putem susține că ajutăm cartea așa.
În speranța că v-am putut fi de ajutor, cu foarte multă tristețe văzând tot șnurul de comentarii de aici și de pe FB. Singura victimă este autorul. Scuze și mai departe.
Bună dimineața!
Am încercat să vă trimit un mail dar adresa nu este corectă. Așadar:
Mulțumesc pentru detalii! Departe de mine de a leza imaginea oricui și de a aduce prejudicii, intenționat, cuiva. Am înțeles dorința dumneaei și cele ce au fost rostite și am procedat în consecință, ștergând tot ceea ce a fost incriminat. De-a lungul timpului am ascultat sute de povești citite de alții, pe youtube, și nu am văzut nici o atenționare și nici o polemică a nimănui. Poveștile ori poeziile despre care pomenesc erau fie în limba română fie în engleză. Poate asta m-a făcut să cred că nu e nici o problemă să citești textul respectiv. Și se pare că am greșit!
Tonul folosit de mine, atât în convorbirea telefonică cât și în mediul virtual, dar și argumentările au fost într-un cadru politicos și civilizat. Dumneavoastră nu știți cum a fost de partea cealaltă.
În rest, e istorie!
Din toată tevatura asta am învățat ceea ce era de învățat și voi ști cum să procedez pentru a nu a mai intra în așa polemici.
P.S. Poate ar fi fost corect să spuneți cine sunteți, nu să vă ascundeți sub protecția anonimatului. Ce ați fi avut de pierdut?
P.S.2 Comentariile mai amănunțite au fost pe un grup închis, pe pagina mea personală doar câteva referiri la legislație. Au fost păreri diferite, dar toate rostite într-un cadru civilizat. Până la urmă, nu un dialog este acela care te face să pricepi anumite chestiuni?
Doamne, cate carti am cumparat, cate carti am citit eu si copilul meu in urma recomandarilor si recenziilor facute de tine! Doamna respectiva ar trebui sa iti multumeasca ca o promovezi, nu sa te supere.
Nu fi trista…
Mulțumesc frumos, Anca!