O carte ce așteaptă de mai multă vreme pentru a fi citită, „Împăratul muștelor”, a fost pusă în sacoșa pentru plajă, acolo unde am și reușit să o parcurg. Și nu cred că a fost tocmai întâmplător pentru că și în povestea asta cadrul e asemănător: apă multă, nisip, căldură. Noroc că asemănările se reduc doar la atât. Sau, poate nu?!
Am citit mai multe păreri despre roman al cărui autor a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Literatură. A fost primul lui roman publicat, la o vârstă destul de înaintată, cincizeci de ani, în anul 1954, și tradus în limba română cincisprezece ani mai târziu. Și tocmai aceste păreri m-au făcut curioasă să aflu cum anume voi percepe eu povestea copiilor prăbușiți cu un avion pe o plajă pustie.
Ca mamă nu ai cum să scapi de multitudinea de întrebări ce se iscă pe măsură ce intri în poveste.
Cât contează educația pe care o oferi copilului?
Ce anume determină manifestările acestea, de violență extremă, în rândul unor copii?
Cum s-ar fi descurcat niște copii din zilele noastre în asemenea situație?
Dintre copiii naufragiați se alege un lider, Ralph, iar lângă el îl găsim pe cel căruia la școală i se spunea Piggy, pentru că era dolofan. Pe lângă faptul că era gras, Piggy mai suferea și de astm, era foarte emotiv și purta ochelari.
După ce trec de șocul inițial, copiii încearcă să facă un plan pentru a supraviețui dar și pentru a se salva. Trebuie să menționez că lângă acești băieți nu se afla nici un adult. Treburile merg oarecum pe un făgaș normal – construiesc adăposturi, vânează, fac focul, într-un cuvînt încep să formeze o comunitate – până când între ei încep să apară conflictele. Iar ceea ce iese la suprafață este de neînțeles. Descoperim însușiri și atitudini ce nu au cum, cel puțin teoretic, să se regăsească la niște copii asta pentru că se știe de mult trâmbițata inocență a copilăriei. O sete de răzbunare, o violență greu de descris, instincte criminale. Scenele descrise de autor nu au cum să nu te pună pe gânduri indiferent dacă ești sau nu părinte.
Trebuie să descoperiți singuri ce și cum evoluează povestea dar mai ales care este finalul ei. Asta nu înseamnă că scenariile personale sunt excluse. Fiecare după judecata proprie.
Iată câteva citate din carte:
Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse.
― Mă gândesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm.
Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue:
― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cât timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes.
― Şi cum te strigau la şcoală?
Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph.
― Îmi spuneau”Piggy”, şopti el. Ralph izbucni în hohote de râs. Sări în picioare:
― Piggy! Piggy!
― Ralph… te rog!
Piggy îşi încleştă mâinile, cuprins de teamă.
― Am spus că nu vreau să…
― Piggy! Piggy! (pag. 11)
Ralph ridică mâna.
― De ce să nu facem chiar noi rost de carne?― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o!
Beţele loviră, iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei, cu braţele împreunate pe faţă. Striga din răsputeri, încercând să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. Fiara înainta, rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stâncii pe nisipul de lîngă ţărm. Gloata o urmări imediat; alunecară pe stâncă, săriră pe fiară, se năpustiră asupra ei, ţipară, o loviră, o muşcară şi o sfârtecară. Nu se mai auzeau cuvinte, ci numai sfâşierea dinţilor şi a ghearelor. […] Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă, iar apa se înălţă, încet, înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare, cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării.
La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce, urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. Cineva se împiedică de trupul lui Ralp.[…] Ralph trase un pumn la întâmplare; apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi, pocnindu-se, muşcându-se şi zgâriind. Îl loviră şi îl înghiontiră, apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston, iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. Ralph se feri într-o parte, dădu peste un trup care se zvârcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte, începu să lovească în gura de sub el, folosindu-se de pumnul strâns ca de un ciocan; izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă, pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. Un genunchi i se vârî între picioare, el căzu într-o parte, înnebunit de durere, iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. (pag.189)
Ralph, nespălat pe trup, cu părul încâlcit, murdar la nas, plângea sfârşitul nevinovăţiei, bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului, a înţeleptului său prieten Piggy. (pag. 229)
