Școlărel de clasa a V-a * „Micul Pateric”. Cuvinte folositoare pentru cei mici

De al bun început, trebuie să vă spunem ce este un Pateric. Cuvântul pateric provine de la grecescul pater, adică părinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfinților Părinți adunate pentru folosul credincioșilor.


Patericul de față numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericile mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Viețile Sfinților. Pe lângă acestea, am preluat istorisiri din Viețile Sfinților Italieni cuprinse în Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare.

Micul Pateric este denumit astfel atât din cauza dimensiunilor sale, cât și pentru faptul că se adresează celor mici. Am căutat să selectăm povestiri care să trezească interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cât mai clare și mai ușor de urmărit.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Micul Pateric nu este o culegere de povești. Toate întâmplările povestite aici sunt adevărate. Sfinții și oamenii amintiți în carte sunt reali. Din cauza modestiei, nu toate numele sfinților au fost transmise până la noi. Însă acestea nu trebuie să fie o piedică pentru a intra în legătură cu ei prin rugăciune. Micul Pateric este povestit și ilustrat de părintele Savatie Baștovoi.

Școlărel de clasa a V-a * „Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

Exact ce s-a întâmplat în cazul „Înneguratul început” de Lemony Snicket, s-a repetat acum cu continuarea seriei de evenimente nefericite. Pentru că am văzut că are așa succes, ziua de 1 Iunie a adus pe lângă altele și o serie de cărți. Prima „atacată” a fost povestea celor trei orfani Baudelaire.

„Refugiul reptilelor” a fost citită cu mult interes și ne pare rău că nu avem și partea a treia. Pentru că așa cum arată filmul, trebuie să mai existe și o continuare. E drept că de data asta, mini-vacanța de 1 Iunie ne-a permis ca lectură să o facem în aer liber. Soarele a fost extrem de generos și nu am dorit să-l ocolim, cu atât mai mult cu cât nu peste multă vreme vom pleca la mare. Nu mai este foarte mult și abia așteptăm!

Locul nostru de lectură, cel de aici de acasă, este minunat. Nu am cuvinte să descriu ce atmosferă excelentă ne însoțesc textele pe care dorim a le citi acolo. La această lectură, cu atât mai mult, am avut parte de un adevărat concert al broscărimii, cea care era în plin sezon de îndrăgosteală dar mai ales de procreere. Faptul că toate sunetele nu sunt perturbate de activitatea omenească, face la ele să se audă pure și nealterate.

Am vorbit mult pe marginea lor și chiar dacă nu erau doar reptile, broscărimea a necesitat o analiză destul de amănunțită.

În al doilea volum al aventurilor celor trei frați, contele Olaf își face apariția tocmai când copiii erau liniștiți și bucuroși că dăduseră peste un tutore bun și omenos: doctorul Montgomery, cel care va deveni unchiul Monty. El era un reputat herpetolog și se pregătea pentru o nouă expediție, în Peru, acolo unde spera să-și desăvârșească anume studii. I-a întâmpinat pe frați cu mare bucurie și i-a tratat cu respect și înțelegere. Faptul că le-a permis ca fiecare să aibă camera lui dar și tortul de întâmpinare a mai șters din neliniștea pe care au avut-o atunci când au trecut pentru prima dată prin tufișurile în formă de șarpe care se aflau în curtea casei. În Refugiul Reptilelor existau tot soiul de șerpi, dar fiecare stătea închis în cușca lui, nereprezentând nici un pericol dacă nu umblai acolo.

Nu lipsesc aliterațiile nici din continuare: „Refugiul Reptilelor”, „Drumul desfundat”, „Portul Pâclos” așa cum continuă explicația cuvintelor. La minutul 1:30, după ce am ascultat concertul broaștelor, am înregistrat un astfel de fragment unde este exemplificat acest lucru.

Sunt palpitante situațiile prin care trec copiii și merită să le aflați singuri. Noi așteptăm, nerăbdători, să citim continuarea. Voi? Ați reușit să achiziționați cărțile?

Machete didactice – Flori și poezii de vară

DSCN9000George Topârceanu – Zi de vară

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Şi rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.
. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .
Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!

DSCN8812

Vara de George Coșbuc

Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ –
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Şi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină –
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!

Vara de Lucian Blaga

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi țin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

Vara
de Duiliu Zamfirescu

Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare…
E dulce vara pe la noi!

Când dimineaţa se iveşte
Din al văzduhurilor fund,
Tot câmpul parcă întinereşte
Iar, deşteptată de pe prund,
Cireada satului porneşte…

În urma ei un roi de grauri,
Ca nişte valuri cenuşii,
S-amestecă prin bălării.
S-aşază-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.

Până ce-n zarea depărtată
Spre lacul trist se pun pe drum.
Şi cum se duc, – acum ş-acum
Se mai zăresc încă o dată,
Ca rămăşiţa unui fum.

Literatură pentru copii * „Povești pentru fetițe” de Italo Calvino

În 1978, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Literatură, I.B. Singer rostea niște lucruri interesante la care ar trebui să mai reflectăm din când în când.  Se referă la cele zece motive pentru care el scria cărți pentru copii.

1) Children read books, not reviews. They don’t give a hoot about the critics.
2) Children don’t read to find their identity.
3) They don’t read to free themselves of guilt, to quench the thirst for rebellion, or to get rid of alienation.
4) They have no use for psychology.
5) They detest sociology.
6) They don’t try to understand Kafka or Finnegans Wake.
7) They still believe in God, the family, angels, devils, witches, goblins, logic, clarity, punctuation, and other such obsolete stuff.
8) They love interesting stories, not commentary, guides, or footnotes.
9) When a book is boring, they yawn openly, without any shame or fear of authority.
10) They don’t expect their beloved writer to redeem humanity. Young as they are, they know that it is not in his power. Only the adults have such childish illusions.

Iată de ce este imperios necesar să revenim la cărțile pentru copii și nu numai, să înlesnim micilor cititori întâlnirea cu aceste texte. Poate nici nu este necesar să le analizăm în cel mai mic amănunt ci să luăm ce este mai bun din ele pentru a ne bucura sufletele.

Revin la Italo Calvino și la poveștile lui, de data asta pentru a vă aduce în fața ochilor o carte ce poartă numele de Povești pentru fetițe.

Chiar așa, a întrebat Luca, de ce povești pentru fetițe?
Poate pentru că personajele principale ale celor șase povești sunt fetițe.

Șase povești încântătoare dedicate frumuseții fetelor, ilustrate de Giulia Tomai cu desene delicate și pline de magie.
Seria Povești italiene adună comorile tradiției basmelor populare. Din acest cufăr prețios Calvino a ales pentru cei mici aceste povești, în care viețile ființelor umane și a animalelor se întrepătrund, în spiritul nemuritor al magiei.

Machete didactice – Cuvintele copilăriei din secolul trecut

N-am încetat, nici o clipă, să fiu copil. Așa-i structura mea și faptul că sunt mamă a ajutat starea asta. Noțiunea de copil s-a mai schimbat de când îmi aduc eu aminte ce anume însemna copil. Poate și atunci, pe vremea copilăriei mele, adulții vedea diferit. Și cred că da, vedeau și percepeau diferit.

Copilul de astăzi este unul tehnologizat, cocoloșit, hiperprotejat. Asta dacă are norocul să se nască într-o familie mai înstărită. Dacă nu, este umilit, flămând, needucat. Pornește din start cu un handicap pe care va lupta toată viața să-l elimine. Evident, astea sunt extremele. Pentru că sunt și copii din familii pline cu de toate care au parte de umilințe ori mai știu eu ce comportamente bizare. Banul nu aduce, neapărat, și educația necesară, atitudinile și comportamentul civilizat. Mai ai multe chestii pe care tu părinte, le cari după tine fie că recunoști ori nu.

Azi e ziua copiilor! A tuturor copiilor. Mici sau mari, tineri ori bătrâni. Știu, sună bizar, dar copilul de șaizeci de ani rămâne tot copil în ochii părintelui de optzeci plus. Vreau să vă spun cu ce litere încep cele mai frumoase cuvinte din copilăria mea, care s-a consumat în secolul trecut. Pfai!, cum sună asta.

A – amandină, „Animale din continente”
B – balon, bâlciul de Sfântul Ilie
C – copiii de la bloc, Camelușa – prietena cea mai bună, „Cireșarii”, creioane colorate, cretă
D – dulciuri
E – excursii
F – „Flori, fete sau băieți, zâne, artiști sau cântăreți”, fondante
G – gumă de mestecat (țigarete, gumela, ori cele luate de la un frizer evreu)
H – Hopa-Mitică
I – Irina, sora mea
J – julfe (prăjitură cu semințe de cânepă)
L – „Lapte acru”
M – „Mihaela”
N – „Nu te supăra frate”
O – Ore fără curent electric 🙁
P – „Păcălici”, Povești, multe povești”, „Păpușile Muppets”
R – „Rațele și vânătorii”
S – „Sus – jos!”
Ș – „Șapte cărămizi”, „Șotron”
T – „Toate pânzele sus!”, Teatru radiofonic, televiziunea rusă și programele ei excepționale
U – Un minut și urc în casă. Te rooog!

Închei cu o poezie scrisă de iv cel naiv

astăzi, 1 iunie

astăzi îți schimbi poza de profil
cu una în care arătai mai a copil
astăzi încerci, oricât ai fi de înalt,
să te apropii un pic de asfalt
și să pui în desenul cu cretă
lumea asta adultă atât de concretă,
astăzi investim milioane
doar în baloane.

astăzi e ziua aia în care
avem în noi un om mare
care e puțin nedumerit
și se întreabă unde-a greșit
de în loc să mai copilarească
s-a apucat să crească și să crească
până când, crescând prea mult
a ajuns să fie chestia asta numită adult