Școlarel de clasa a V-a * Coconaș povestește despre prima zi din sejurul marin 2017

Uite că anul acesta am reușit să mă strecor în bagajele lui Luca și așa am ajuns la plajă. Dar până să ajung să fac prima baie de soare, am avut ceva drum de parcurs. Se știe că de acasă avem de mers cinci sute de kilometri, dar niciodată drumul ăsta nu a fost mai palpitant până acum. În primul rând, prietenul meu a aflat în ultimă clipă ora la care am plecat pentru că a știut că ea va fi la patru dimineața dar, de fapt, la ora nouă seara am plecat. Să mai pomenesc de bucuria lui Luca? Nu e nevoie!
Pe drum, după ce am oprit pentru a lua o gustare, am tot plănuit ce și cum vom face și din vorbă în vorbă am ajuns să vorbim și cu Răzvan. Acest lucru a fost posibil pentru că tehnologia a ajuns la un așa nivel avansat încât călătoria noastră s-a desfășurat că odinioară, în formulă completă. Poveștile de dincolo de ocean au sunat mult mai frumos în creierii dimineții, iar bucuria mamei a fost greu de descris în cuvinte.
Am ajuns la malul marii puțin înainte de ora patru, și am așteptat cu nerăbdare să prindem primul răsărit de soare. Niște insecte nesuferite ne-au piscat așa de tare că am rămas cu niște bube nesuferite, extrem de sâcâitoare din cauza mâncărimilor. Bine că LUca a scăpat!
Despre răsăritul superb, puteți citi ce a apucat să scrie mama aseară, târziu, înainte de culcare.

Și am rămas pe plajă acolo unde au venit și prietenii noștri buni, Alina și familia ei. Am revăzut fetele care au crescut și s-au făcut tot mai frumoase. Copiii au făcut baie chiar dacă apa, dimineață, nu este așa de caldă. Dar soarele a fost așa de bun încât a eliminat acest neajuns.

După prima plajă am venit la apartamentul în care stăm, Apartamentul Sunshine, de la Mamaia Nord. Foarte frumos aici în ciuda faptului că s-a construit extrem de mult în ultimul an, locul devenind mai aglomerat, dar nepierzându-și frumusețea și farmecul de anul trecut.

După prânz și două ore de somn am revenit pe plajă. Fetele au plecat la Brașov, pentru că Mara are repetiții la cor. La finalul lunii iulie ea pleacă la Viena pentru a participa, alături de colegii ei, la un concurs. Îi ținem pumnii strânși de pe acum.

Apa a fost mult mai caldă că dimineața iar timpul petrecut în valuri a crescut. Rămânând singuri am putut sa ne reluam programul obișnuit. Poate suna bizar și de neînțeles pentru alții, par pentru noi, sejurul la malul marii presupune multă odihnă. Trezit de foarte dimineața, somn la prânz iar serile fără terase ori cârciumi. Poate și faptul că așa procedam dintotdeauna a creat un automatism care este benefic pentru noi. Am putut să citim pe plajă fără a fi nevoiți să neglijăm pe nimeni.
În ceea ce privește comerțul de pe plajă, finalul de săptămâna aduce preturi greu de priceput. Bunăoară, un porumb fiert de vindea cu 10 lei, iar un păhărel de espresso plin cu zmeură costa tot atât. Cei cu copii mici și năbădăioși au avut treabă.

Seara a venit după o zi în care am apucat să dormim 2-3 ore. A fost o zi foarte lungă, plină de trăiri minunate. Abia aștept ziua de mâine pentru că sunt convins că totul va fi însorit dar și răcoros, ca la malul mării.

Revin cu noutăți.

Cu drag,

Coconaș 🙂