Literatură pentru copii * „Povești pentru fetițe” de Italo Calvino

În 1978, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Literatură, I.B. Singer rostea niște lucruri interesante la care ar trebui să mai reflectăm din când în când.  Se referă la cele zece motive pentru care el scria cărți pentru copii.

1) Children read books, not reviews. They don’t give a hoot about the critics.
2) Children don’t read to find their identity.
3) They don’t read to free themselves of guilt, to quench the thirst for rebellion, or to get rid of alienation.
4) They have no use for psychology.
5) They detest sociology.
6) They don’t try to understand Kafka or Finnegans Wake.
7) They still believe in God, the family, angels, devils, witches, goblins, logic, clarity, punctuation, and other such obsolete stuff.
8) They love interesting stories, not commentary, guides, or footnotes.
9) When a book is boring, they yawn openly, without any shame or fear of authority.
10) They don’t expect their beloved writer to redeem humanity. Young as they are, they know that it is not in his power. Only the adults have such childish illusions.

Iată de ce este imperios necesar să revenim la cărțile pentru copii și nu numai, să înlesnim micilor cititori întâlnirea cu aceste texte. Poate nici nu este necesar să le analizăm în cel mai mic amănunt ci să luăm ce este mai bun din ele pentru a ne bucura sufletele.

Revin la Italo Calvino și la poveștile lui, de data asta pentru a vă aduce în fața ochilor o carte ce poartă numele de Povești pentru fetițe.

Chiar așa, a întrebat Luca, de ce povești pentru fetițe?
Poate pentru că personajele principale ale celor șase povești sunt fetițe.

Șase povești încântătoare dedicate frumuseții fetelor, ilustrate de Giulia Tomai cu desene delicate și pline de magie.
Seria Povești italiene adună comorile tradiției basmelor populare. Din acest cufăr prețios Calvino a ales pentru cei mici aceste povești, în care viețile ființelor umane și a animalelor se întrepătrund, în spiritul nemuritor al magiei.