Dintotdeauna am iubit cuvântul! Din tot sufletul meu și cu toată convingerea. Consider că un cuvânt poate fi mai usturător/ tăios ca orice lovitură, că reverberațiile lui te pot năuci aducându-te până la nebunie.
Eu nu am fost lovită fizic niciodată dar am trăit experiența unor cuvinte care mi-au ars sufletul și măduva și în ciuda trecerii timpului, rănile nu s-au vindecat complet.
Un cuvânt poate alina.
Un cuvânt poate iubi.
Un cuvânt poate certa.
Un cuvânt poate vindeca.
Fiecare dintre noi are nevoie de astfel de balsamuri. Ori cuvintele adunate pot face minuni!
Dar cuvintele sunt alcătuite din litere; vocale și consoane. Și ele adunate, amestecate dau varietatea atât de necesară existenței noastre.
Odinioară, învățătoarea era cea care aducea litera în fața copilului. Ea era cea împuternicită să deslușească alături de micul școlărel, slovele.
Vă închipuiți ce responsabilitate importantă era pe umerii ei?
Acum lucrurile s-au mai schimbat și nu neaparat în rău. Sunt copii care atunci când intră în școală sunt deja prieteni buni cu literele iar atunci sarcina celei de la catedră e mai ușoară.
Am avut imensa bucurie să mai confecționez niște litere. Nu bănuiți ce melanj de cuvinte a luat naștere. Am format cuvinte care m-au îmbrățișat dar și altele care m-au dojenit. Ce motiv au avut? Nu știu, întrebați-le pe ele!
Un cuvânt nou format de cineva care le iubește tot la fel de mult sau poate și mai mult, maestrul Gigi Căciuleanu, suna așa: treaboste el fiind un melanj între treabă și dragoste. De când l-am auzit, tot îmi revine în minte și mi-e drag.
Așadar, pentru o doamnă dăscăliță, bună și devotată, dar și pentru copiii ce urmează a fi modelați de dumneaiei, am confecționat magicele litere. Cele mari au ochi. 🙂 Ochi mari pentru a putea urmări tot ceea ce se va petrece în clasă.
Cele mici vin să dezvolte combinațiile de 31 luate câte… .
Înainte de a vă lansa invitația să amestecați literele magice vreau să mai spun un lucru, pe care merită să-l evidențiez: atunci când am colaborat întâia dată, să fi trecut cinci ani de atunci, am confecționat machetele anotimpuri reprezentate de copii, machetele cu copiii absolvenți dar și altele ce au fost necesare. Ei bine, iată cum arată acum machetele confecționate de mine la începuturi!
Fotografiile pe care le vedeți mai sus, cele ale copiilor anotimp dar și a absolvenților, au fost făcute astăzi, după ce în prealabil au primit câteva retușuri. Dar eu sunt așa de încântată că au rezistat atâta timp!
Am petrecut alături de machete mele dragi dar și de doamna, câteva ore bune. Am depănat povești despre noi și activitățile noastre dar și despre un viitor frumos și bun, atât de necesar celor care acum sunt pe băncile școlii. Iar cei de aici, profesori și elevi, si sunt fericiți să aibă așa o școală, la poalele pădurii. Imagini și arome de vis pe care nu le poți uita.
Aceste primeniri au fost făcute în așteptarea Cercului Pedagogic ce va avea loc peste câteva zile. Și nu știți ce desfășurare de forțe este atunci? Ba știți, și încă foarte bine!
Succes, dascăl minunat!
