Școlărel de clasa a V-a – Primăvara la Ipotești

Nu, la noi nu a fost Școala Altfel și nici nu va fi până la finalul lui mai, pentru că atunci a hotărât direcțiunea să se desfășoare aceste activități. Poate e mai bine, că e mai cald. Dar există un impediment că săptămână de cinci zile se va transforma într-una de patru pentru că pe 1 Iunie este zi liberă. Ar mai fi ceva de comentat? Ar fi, dar mai bine să vă spun despre ziua de astăzi.

A venit primăvaraaa! Da, a venit, în sfârșit, și în colțul ăsta uitat de lume. Și da, au izbucnit toate deodată: toporași, cuișoare, florile copacilor și multe alte floricele multicolore, delicate, rafinate. Așa, sălbatice cum sunt! 🙂

Nu preconizam așa o ieșire dar știți cum se spune, e mai fain când nu te pregătești. La orele prânzului ne-am urcat în mașină și am plecat la întâlnirea cu Eminescu. În ușă, bicala (bunica) a bătut pariu cu Luca că acolo va fi plin, dar copilul a contrazis-o. Cine credeți că a câștigat prinsoarea?

Plănuiam de multă vreme să facem această deplasare și iată că, într-o zi autentică de primăvară, am trecut la fapte.
Am ajuns într-un loc de vis, întâmpinați de un soare tămăduitor și de zumzet de albine. Toporași și tot soiul de alte floricele ne-au zâmbit iar doctorașii trebăluiau de zor pentru a fi în grafic.

Ne-am bucurat că nu era nimeni pentru că ne-am gândit că vom avea parte de toată atenția custodelui dar și el era obosit și toropit așa cum ești la orele prânzului. Am aflat de la el că în săptămâna pe care tocmai o încheiem s-a perindat multă lume pe acolo dar interesul nu a fost pe măsură. Povestea că mulți copii din grupurile care au venit nu au dorit să intre în casa memorială, ori în bisericuță preferând să rămână în curte pe telefoane. E foarte trist! Deci, cum vă spuneam la începutul povestirii, Luca a câștigat pariul pus cu bunica.

Pe pereții casei sunt expuse fotografiile originale ale bunicilor marelui poet, dar și copii după fotografiile cu membrii familiei celui ce a fost supranumit „luceafărul poeziei românești”. Mihai Eminescu s-a născut, pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani. S-a stins din viață la 15 iunie 1889, la București, fiind înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.(agerpres.ro)

În 1924, casa copilăriei lui Eminescu nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. În 1940 este inaugurat la Ipoteşti primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruită în 1934 pe acelaşi loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa-muzeu este dărâmată, iar în 1979 se inaugurează o alta, reconstruită pe vechea fundaţie a casei Eminoviceştilor. Începând cu anul 2000, finisajul exterior şi interior al casei, mobilierul expus – parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moşia din sat. (agerpres.ro)

Bisericuța familiei Eminovici

În curtea Casei Memoriale se află bustul lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Gheorghe Anghel, dar și o bisericuță de familie datând din anii 1860. Aceasta a fost cumpărată cu 250 de galbeni de mama poetului, Raluca Eminovici, de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult adăpostește obiecte valoroase cum ar fi cristelnița în care a fost botezat Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia), mucarnița din argint cu care se tăiau lumânările și o linguriță de argint cu monograma poetului, cu care, de altfel, a fost împărtășit. Icoanele și catapeteasma sunt, de asemenea, originale. Între anii 1999-2004, bisericuța familiei Eminovici a fost consolidată și restaurată. (agerpres.ro)

În spatele lăcașului de cult se află mormintele părinților lui Eminescu — Raluca și Gheorghe Eminovici — și a doi frați ai acestuia — Iorgu și Nicolae.

După ce am stat acolo preț de câteva zeci de minute am plecat spre Lacul cu nuferi. Am citit că aceștia înfloresc în luna mai dar era păcat să nu mai mergem 3 kilometri pentru a vedea și acele locuri. Și bine am făcut!

Ipotești Eminescu 1 aprilie 20176

Acolo, la Lacul cu nuferi, mai erau câțiva oameni. O familie era venită cu bicicletele. 🙂 Copacilor abia li se crăpau mugurii iar verdeața nu prea exista în schimb era plin de broscuțe, șopârle și șerpișori de baltă. Și toți stăteau la soare. 🙂 Mult le-a mai scărpinat Luca și le-ar fi luat în mână dacă ar fi fost singur.

Am stat și noi la soare precum broscuțele de acolo pentru că așa de bine era că nu puteai rata!

Am plecat, cu inima plină de bucurie dar și poezie, cu certitudinea că primăvara este anotimpul renașterii.

Ipotești Eminescu 1 aprilie 20177

Între nouri şi-ntre mare
de Mihai Eminescu

Între nouri şi-ntre mare
Zboară paseri călătoare –
Cum nu pot şi eu să zbor
Să mă iau pe urma lor!
Și departe de la maluri
Trec corăbii peste valuri,
Trec cu pânze lucitoare
Și se pierd în depărtare.
Cum nu am aripi să zbor,
Să mă iau pe urma lor!
Că m-aş duce, tot m-aş duce,
Dor să nu mă mai apuce
Peste undele cu spume,
Peste mare, peste lume;
Ş-aş vedea cum trec cu toate,
Rânduri-rânduri arătate,
Înnegrirea malurilor,
Strălucirea valurilor,
Stolul rândunelelor,
Tremurarea stelelor –
Poate că mi-ar fi mai bine,
Poate te-aş uita pe tine.
Alei puică, alei dragă,
Cumu-i frunza cea pribeagă
E viaţa mea întreagă,
Căci dragostea ta mă strică
De nu m-aleg cu nimica;
Viaţa trece, frunza pică
Trece fără mângâiere,
Ca izvorul de durere,
Trece şi se prăpădeşte,
Arde şi se mistuieşte,
Fără noimă, fără rost,
Bine-ar fi, să nu fi fost.
Vai de-acela ce iubeşte
Şi nu se învredniceşte
Să câştige ce-a dorit,
Să fie-a lui ce-a iubit.
Puica cea dezmierdăcioasă,
Din ochi negri mângâioasă,
Puica ademenitoare,
Din ochi negri visătoare
Dragostea de puiculiţă
Cu guşa de porumbiţă,
Cu guriţa mititea,
Cu gropiţe lângă ea,
Cu zâmbirea ei cu haz,
Cu gropiţe în obraz,
Şi cu dragostea în ochi
De mă tem să n-o deochi.
Noaptea când te-nchipuiesc
Îmi vine să-nnebunesc
Iară ziua aş lua
Lumea-n cap de jelea ta.
Norilor, o, norilor,
Unde-i ţara florilor?
Unde ea acum trăieşte,
Iară câmpul înverzeşte
Şi codrul văzând-o creşte;
Şi când trece prin grădină
Toţi copacii i se-nchină
Şi încep să înflorească,
Pe ea s-o împodobească –
Căci văzând-o, toată ţara
Crede că e primăvara.

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Școlărel de clasa a V-a – Primăvara la Ipotești”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: