Am revenit la clasei doamnei Ana. Cu un și mai mare entuziasm pentru că știam ce și cum e.
Nu aveți idee ce minunați sunt acești copiii și ce deschiși sunt la tot ce nu au mai auzit.
Și știu așa de multe!
Plănuiam să le aduc în atenție tot o poveste, dar mi-am adus aminte de Baba mea, cea pe care am confecționat-o când era Luca mic și n-am vrut să pierd ocazia de a le-o prezenta, asta pentru că e chiar timpul ei.
Așadar, nu a fost o poveste ci o legendă.
Au fost bucuroși când m-au văzut și chiar o parte din ei au venit să-i îmbrățișez. E un exercițiu pe care nu-l poți primi decât cu bucurie.
Și am intrat în legendă, începând cu legenda mărțișorului dar și cu diferite ritualuri care au loc în regiunile țării noastre. Am vorbit de primăvară și de ce anume semnifică ea, cum o privesc cei mici, de ce o iubesc.
S-a pomenit mult de joacă! De joaca în aer liber, de role și biciclete dar și de ghiocei, păsări călătoare ori copacii înverziți.
Cu macheta pregătită în față, am citit Legenda Babei Dochia. Dacă nu o știți, puteți vedea despre ce și cum, accesând linkul de mai jos.
Legenda mărţişorului * Anul aceasta am repetat cu Baba Dochia, The four seasons
După ce am citit dar și analizat alături de copii, i-am invitat pe fiecare, pe rând, să vedem care e treaba cu anotimpurile dar și cu lunile anului. Am confecționat câte 12 cămășuțe pentru fiecare copil, pentru doamna învățătoare, dar și pentru mine. 🙂
Am încercat să respect – oarecum – un cod al culorilor aici referindu-mă la culorile anotimpurilor. Pentru primăvară am ales verdele, pentru vară – roșu, galben și roz, pentru iarnă – alb și două nuanțe de albastru iar pentru toamnă – portocaliu, violet și un gălbui.
Pe firul de mărțișor întins între Babă și Pietre, fiecare copil a agățat, cu ajutorul unei cleștuțe, cămășuța aferentă lunii respective.
Apoi am repetat fiecare lună și am atașat-o anotimpului aferent, am vorbit despre câte zile are și de ce, despre cum este anotimpul atunci dar și despre altele care au venit de la copii.
Apoi, copilașii au avut de scris într-o fișă succesiunea anotimpurilor, ținând seama și de imaginile din medalioane. Am scris și eu, pe tablă, pentru că după cum spuneam data trecută, cei mici sunt în clasa a I-a, deci nu au învățat toate literele.
Un alt tip de fișe a fost acela în care se cerea ca luna să fie asociată anotimpului.
Copiii adoră astfel de fișe și faptul că fiecare o are pe a lui, face ca totul să se petreacă în tihnă.
Alături de Luca, la vremea când am lucrat acest material, am adunat fișele într-o „Carte a anotimpurilor”. Mă gândesc ca săptămâna viitoare să continui tema și să pot face și alături de ei această carte.
La finalul întâlnirii noastre am dorit să-i îndulcesc pe copii, dar de data asta nu am mai ales bomboanele ci o căpșunică zemoasă. Iami!
Iar doamnei i-am dăruit un mărțișor așa cum îmi place mie, pentru că-i făcut de mine! 🙂
Vine primăvara? Ce este primăvara?… Este soarele strălucind peste ploaie şi ploaia căzând peste razele soarelui.
Frances Hodgson Burnett
2 gânduri despre “Activități educative copii – Despre Baba Dochia, din nou, alături de niște Spiriduși de clasa a I-a”
O, Doamne, multumim ca avem un Martisor Fermecat printre noi! Fata asta chiar e un Dar pentru copii .Un dar de care ar trebui sa se bucure mai multi! Cu atata pricepere si talent a adunat si daruit cunostinte noi celor mici! Daca la inceput nu intelegeau de ce vine si altcineva la ei in clasa cu povesti si fise, la a doua intalnire o sorbeau din curiozitate! Si asta e cea mai mare satisfactie a dascalului sa-i vezi cu ochii mari, cu gurile cascate si uitand parca sa respire. Toate s-au legat si rasucit ca martisorul mesterit intre degete incat timpul nu ne mai incapea. Au ramas pe banci cateva fise si cerinte pentru a doua zi, crezand ca in prima ora le vom termina impreuna! Surpriza mea si incoronarea efortului doamnei Dana a fost ca la ora 8 fisele erau gata toate! Au venit ,,manjii” mai repede la scoala si nu s-au mai jucat pe mocheta, au terminat fisele si camasutele le-au lipit in jurul unei table, dupa anotimpuri de ziceai ca toate Dochiile popoarelor si-au dat intalnire in clasa! O, Doamne, multumim ca mesagerul tau a ajuns la noi, purtand un nume : doamna Dana!
Ioi! Chiar așa s-a văzut? Bucuria mea este … știi tu cum, Ană, dragă. Io mai vin, dacă mă primiți. Acu dacă ați deschis baierele la povești, păi să curgă! Te îmbrățișez, cu prețuire!