de George Coșbuc
Chiar acum din crâng venii,
Și c-o veste bună!
Iarăși e concert, copii;
Merg și eu, și tu să vii,
Mergem împreuna.
Vrei programa, lămurit?
Stai puțin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte țări venit,
Va cânta din flaut.
Cântăreața dulce-n grai,
Cea numita \”Perla
Cântăreților din mai,\”
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt
\”Imnul veseliei\”
Corul dintr-un fag înalt.
Vor cânta-n sopran și-n alt
Graurii câmpiei,
Turturelele-n tenor,
Și-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaițe care fac
Să scoboare ploaia,
și-ntr-o scoarță de copac
O sa bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar naționale-apoi,
Cobze și-alte hanguri,
Glas de fluier și cimpoi,
Pitpalaci și cintezoi
Și-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Până chiar și surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Vom cânta și noi ce-om ști,
Cântece din carte.
Și, de va putea veni
Vântul, și el va doini,
Că e dus departe.
Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l știe soții!
De-aveți chef, tovarăși, blem-
Ura-n cer! cu toții-avem,
Mergem dar cu toții!
