Ceea despre ce vă voi povesti mai jos a avut loc acum patru ani. În afara faptului că nu-mi pot da seama când au trecut acești ani, revăd cu bucurie fotografiile făcute atunci. Asta pentru că ele mi-au adus în memorie și atmosfera, vorbele și tot ceea ce s-a petrecut.
Am încercat astăzi, să intram în atmosfera vieții de la fermă. Am desfășurat mai multe activități în care am dezbătut diferite aspecte ale acestei minunate vieți.
Noi am avut și mai avem încă ocazia de a trăi pe viu la o mica fermă deoarece avem niște rude care ne lasă, vacanță de vacanță să „gustăm” această minunată stare.
Cum pot să descriu mirosul fânului proaspăt cosit, asta ca să nu pomenesc de cel depozitat în pod și unde, dacă dorești, poți asculta greierii sau număra stelele de pe cer?
Dar amurgul în care se aude clinchetul tălăngilor purtate de văcuțele ce se întorc de la pășune?
Într-un cuvânt, cu simțurile pregătite pentru această activitate, astăzi, ne-am făcut mica noastră ferma. 🙂 Am dorit ca aceasta să fie în relief.
Materialele necesare pentru realizarea acestui craft sunt:
bețe din lemn (le-am luat de farmacie)
hârtie autocolantă de culoare maro
coli de carton de diferite culori
animale de la fermă printate și decupate, tot așa o formă de gard dar și instrumente folosite în gospodărie
lipici
carioci
A lipit, mai întâi, bețișoarele pe un carton. Cu ele a făcut acoperișul. Pentru o completare a lui a lipit autocolant.
A decupat gardul și animalele după care le-am asamblat în așa fel încât să pară că unele dintre ele își scot capul prin el.
S-a desenat apoi zidul fermei, aici fiind nevoie de „cărămizi”. Nimic mai ușor, ele ieșind din condei! 🙂 Tot cu carioca s-a completat și modelul de la acoperiș. Mai întâi a fost folosit un creion.
Au fost adăugate restul elementelor și ferma s-a conturat mai frumos decât s-ar fi așteptat.
Și uite așa, am lucrat preț de două ore însă a fost frumos, fascinant iar pe măsură ce totul prindea contur, Luca nu mai avea răbdare să termine.
Am citit, tot din Prima mea enciclopedie Larousse, capitolele aferente temei noastre, am făcut două fișe cu cerealele atât de mult gustate de văcuțele, caii, oițele și căprițele noastre și am cântat.
Am o cărticică cu cântecele în franceză, se numește „Toupie chansons”, care au și portativ și pe care Luca le-a interpretat, doa cele de la tema nostră! Așa am auzit „Un petit lapin (Un mic iepuraș)”, „Un petit cochon”(Un mic purceluș) și „Promenons nous dans les bois”
(Plimbându-ne prin pădure).
Am mai bifat o sâmbătă în care am încercat să mai deslușim câteva noțiuni necunoscute.
