Idei pentru mămici – Dimineți la -15 grade

E așa de frig în dimineața! Termometrul de pe bordul mașinii arată -15 grade. Oamenii, destul de puțini la număr pentru o dimineață cu școală, trec înfrigurați grăbindu-se.

M-am trezit la o bucată de noapte întrebându-mă dacă trebuie să mergem la școală și am constatat că e vineri și da, trebuie să mergem. Ne-au înnebunit cu ruperile astea de ritm că nu mai știi când și cum trebuie să mergi. Bunăoară, în zilele pe care ei le-au dat libere și acum dar și atunci când cică a fost frig (e mai frig acum ca atunci dar asta e altă discuție) copiii au avut ora de istorie și geografie. Le au o singură dată pe săptămână și atunci, în aceeași zi cu același profesor. Și iată cum, în mai bine de o lună au făcut ora doar o dată. Ce să mai înțelegi din sincopele astea? Cum poți tu să ții firul unei narațiuni și așa segmentată până când nu mai are nici o ațișoară de care să se țină? Și se tot spune că nu le place la școală, dar vouă, celor care aveți frâiele în mâini, v-ar plăcea?
În fine, oricum vorbești ca Iezechiel în pustiu.
Dar nu despre asta doream să vorbesc ci despre cum merg tinerii pe stradă, la -15 grade, dar mai ales cum gândesc. Am văzut și-n dimineața asta copii – adolescenți mai cu seamă, care tremurau, pur și simplu, la cât de dezbrăcați erau. Fetele nu-și pun nimic pe cap pentru că li se strică coafurile, cu picioarele acoperite doar de un dres de 15 den și cu niște cizmulițe de salon, la cât de subțiri erau tălpile.
Ei, adolescenții, marea majoritate cu țigările în colțul gurii și în mâini cu pahare de cafea de la dozator, cu blugii făcuți tablă, gâturile goale și frezele cu gelul înghețat.
Și mi-am adus aminte de mine, de mine cea de la 17 ani, atunci când puteau să fie -100 de grade, tot îmi ascundeam căciula-n ghiozdan imediat ce făceam colțul de la bloc. Știu că nu ne era permis să avem pantaloni pe sub sarafan dar aveam niște ciorapi mai groși și tot așa, cizmulițe din alea care se poartă mai mult vara. Atunci, conceptul de cizme și bocanci vara era ceva de neacceptat. Ori dacă pe mine nu a putut să mă înduplece nimeni, pe ei, cei de astăzi de ce ar putea?
Poate s-ar putea dar trebuie ales tonul și momentul adecvat. La 18 ani ai senzația că nu vei îmbătrâni niciodată, că nu te va durea nimic și că toate astea sunt niște exagerări ale babalâcilor. Așa gândeam și eu dar astăzi, atunci când alternez cremele pentru durerile de spate cu cele de articulații și când am senzația că mor de frig dacă nu-mi pun ștrampi pe sub pantaloni și fular la gură, gândesc total diferit. Și mă întreb cum poți fi așa de prost să suporți atâta frig de pomană. Pe cine interesează ce ai tu pe sub pantaloni? Și chiar de-ar fi așa, ce este rușinos în asta.
Răspunsurile le știu dar încerc să le spun băieților mei că abordarea asta greșită îi va costa mai târziu. O să mă întrebați dacă am reușit. Ei bine, nu, pe cel mare nu am reușit, pentru că tocmai ce vorbeam zilele trecute și mi-a spus că e extraordinar de frig. Erau -25 de grade. Și avea ceva pe dedesubt? Nu, evident că nu avea pentru că „geaca e lungă și-mi acoperă totul”.
Dar eu voi continua demersul meu poate că voi avea sorți de izbândă. Dacă nu cu ai mei, măcar cu alții!