Când vine vorba de Harry Potter, privirea mi se înflăcărează, vorbele se aglomerează dornice de a ieși cât mai multe deodată, amintirile cele mai frumoase dau năvală. Nu pot uita că într-una din veri am avut prilejul de a vizita o parte din Europa iar Răzvan a cărat după el cartea, profitând de orice moment liber pe care-l avea pentru a mai plonja în minunata aventură.
Dar înainte de asta, tot așa, nu am cum uita de momentul când am achiziționat primul volum, dintr-un chioșc din Vama Veche și cum, pe drumul de întoarcere acasă am început lectura. Eu am fost aceea care am citit primul volum, lui Răzvan, pentru ca mai apoi el să-l recitească iar și iar.
Cum poți uita perioada de așteptare a noilor apariții, atunci când aveam un domn care lucra la o librărie din oraș, care se ducea special la București pentru a aduce cărțile și care-mi punea de multe ori, obsesiv, aceeași întrebare: doamnă, cartea este 1500000 lei, o vreți așa? (așa erau banii pe vrea aceea, cumpăram cărți de milioane:), nu că acum ne-am fi oprit).
Alături de fiul meu cel mare am fost, și rămas, adevărați fani. Timpul și vremurile m-au ajutat să achiziționa cărțile atât în limba română cât și engleză.
Tot aud remarci legate de prima traducere făcută de Irina Iepureanu, cea care a însoțit cărțile apărute la Editura Egmond, cum că a fost așa și pe dincolo. Nu le pot contesta pentru că nu am căderea dar bucuria și înlesnirea intrării în aventură a lăsat pe un plan secund acest aspect. Da, după ce Răzvan a citit versiunea originală și mi-a arătat și mie, am înțeles. Dar nici așa, pentru noi, nu a contat atât de tare.
Reeditarea apărută la Arthur stă sub semnul unui profesionalism dus la un nivel mult mai ridicat. Ori ăsta este un câștig pentru noii cititori dar și pentru cei familiarizați deja cu scriptul.
Harry Potter și copilul blestemat J.K. Rowling, John Tiffany, Jack Thorne a sosit în tolba lui Moș Nicolae iar Luca a fost mai mult decât încântat.
Am crezut că nu o va putea citi sau poate mai bine spus nu va îndrăgi felul în care este scrisă, acela de piesă de teatru, dar m-am înșelat. Și ce m-am bucurat că așa a fost! Am retrăit iar setea asta de lectură și nu i-au trebuit mai mult de două zile pentru a o termina. Mai am și eu câteva pagini și e gata! Sunt așa de frumoase discuțiile de după, cu toate că Luca nu s-a putut abține să mai scape câte una-alta. 🙂
Am pătruns și eu, pentru a nu știu câta oară, în lumea celebrilor vrăjitori. După mine, această continuare este de fapt o reîntoarcere în poveste, chiar de la începuturi. Visele lui Harry ne prilejuiesc acest lucru și pentru mine a fost plăcut pentru că nu erau doar amintirile din poveste ci și ale mele. Apoi avem parte de o descriere amănunțită a casei în care locuiește Harry cu familia lui, a casei familiei Weasley dar și a Ministerului Magiei.
Am fost atentă la copiii lui Harry, la atitudinea pe care o are Albus față de tatăl lui, la cuplurile care s-au legat. Ca părinte, nu ai cum să nu te bucuri să vezi că niște copii atât de speciali, prieteni adevărați, au reușit cu ajutorul celei care le-a dat viață să formeze niște cupluri așa de minunate și la maturitate. Mi-ar plăcea să văd un film, nu o piesă de teatru pe marginea acestei ultime cărți. Consider că numai filmul poate face ca magiile să fie adevărate și că oricât de iscusit ar fi un actor nu poate înlocui, prin vorbe și gesturi, magiile.
Una peste alta, dacă vreți că completați peripețiile acestor protagoniști, merită să o achiziționați. Eu voi completa colecția și cu versiunea în limba engleză, după cum mi-i obiceiul.
Dar citiți, că-i despre Harry Potter ori alt personaj, citiți! E atât de frumos și înălțător să poți trăi într-o viață mai multe vieți. Zău!
