Fiecare om consideră că povestea lui e cea mai cea și că picanteriile pe care de multe ori nu are curajul să le rostească îi dau dreptul la așa sentiment. Doar în momentele în care vede și simte la oamenii pe care-i prețuiește, drame majore, își reconsideră trăirile și desfășurarea destinului propriu.
Am văzut cu mult timp în urmă un film în care protagonistul principal murea din pricina deciziilor greșite. Dumnezeu îl întorcea pe Pământ, dându-i posibilitatea de a schimba câte ceva astfel și finalul fiind diferit. De șapte ori l-a tot întors și tot de atâtea ori a schimbat ceea ce a crezut că nu e ok însă finalul a fost același: moartea.
Nu de puține ori m-am gândit cum aș proceda dacă aș avea puterea de a mă întoarce în timp.
Aș lua aceleași decizii?
M-aș alătura acelorași oameni?
Paradoxul este că oscilez între da și nu adică sunt anumite repere ale existenței mele pe care nu le-aș modifica nicicum însă tocmai asta duce și la ofuri prelungi. Când pui în balanță răul cu binele și vezi că răul are tendința de a câștiga, nu mai adaugi elementele în talerul binelui care să schimbe raportul? Eu mai adaug pentru că numai așa pot merge mai departe.
Mă încearcă tot soiul de regrete care acum sunt tardive și pe care nu le mai pot modifica indiferent ce aș face. Pentru că în privința deciziilor majore, oricare sunt acestea, regretele nu dispar.
Am auzit numeroase voci care spun că nu e bine să te tot legi de trecut dar eu nu mă pot detașa de el. Acolo, în trecutul meu găsesc răspunsurile la întrebările care mă macină și încerc să modific ceea ce cred că este bine pentru mine prin prisma copiilor mei. Cred că așa îi pot ajuta mai mult.
Fiecare individ duce o viață care este rezultatul deciziilor pe care le-a luat numai că sunt unele pe care nu le poți lua tu singur ca entitate, pentru că nu ai capacitatea de a discerne la ora când acest lucru se întâmplă. Bunăoară, ești capabil la vârsta de 18 ani să-ți alegi domeniul în care te vei specializa și care-ți va asigura traiul? Da, vor spune unii, ești, dar câți copii deveniți adulți nu regretă asta? Câți nu-și spun că mai bine era să meargă într-o direcție complet diferită. Și aici, poate, părintele, tutorele ar trebui să intervină.
Nu știu cum e la voi, cei care sunteți părinți, dar știu că dacă ești un om responsabil încerci să cauți o alternativă cât mai bună pentru pruncii tăi. Te zbați, învățând mereu, uneori cot la cot cu ei, în speranța că alegerea făcută va aduce un echilibru și un confort. De ambele părți. Drumul e anevoios, iar acțiunile intreprinse dau roade care se clădesc în timp, de la anotimp la anotimp, de la an la an. Nu ai răgazul de a face pauze prea mari pentru că nu se poate clădi pe gol ori dacă se poate, la un moment dat, undeva – ceva se va rupe, va ceda.
Anii trec așa de repede că nu ai timp să te dezmeticești și te trezești că bebelușul de lângă tine tocmai a absolvit colegiul, ori facultatea. De aceea trebuie să reflectăm în fiecare anotimp al existenței noastre. Să ne bucurăm de ceea ce ne oferă, să adăugăm ceea ce ne place și să eliminăm sau îndreptăm neajunsurile. Starea noastre este și în funcție de anotimp și nu ai cum să nu găsești elemente caracteristice lui care să-ți fie de ajutor. Dacă pentru unii un foșnet de frunze poate avea efect calmant, sedativ, pentru alții același efect îl poate avea o răpăială primăvăratică. Un tril are capacitatea de-a te scoate din amorțire, așa cum o rază de soare, jucăușă, îți poate încălzi un cotlon al sufletului la care nu are nimeni acces.
Nu-i prima dată când afirm că ar trebui să ne bucurăm cu adevărat că suntem poziționați într-un loc al planetei în care toate astea sunt posibile. Alții nu au acest privilegiu!
