machetedidactice.com

Literatură pentru mămici și nu numai – „Adulter” un cuvânt care dă fiori oricărui membru al unui cuplu. Și totuși, hai să-l vedem în viziunea lui Paulo Coelho

Paulo Coelho – unul dintre cei mai de succes romancieri ai momentului. Cărțile sale au fost traduse în 80 de limbi și editate în peste 170 de tari atingând, până în prezent, vânzări de peste 165 de milioane de exemplare în întreaga lume, iar în România, de peste un milion de exemplare. Înainte să devină un adevarăt fenomen literar, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera. Deși profund atașat de Brazilia natală, romanele lui dezvolta drame universale, ceea ce explica primirea entuziastă de care se bucura pe toate meridianele. (hotnews.ro)

Și totuși, atunci când spui că citești Coelho cei din jur au o mină ușor disprețuitoare și nu înțeleg de ce. Până la urmă, nu e important că citești, că nu renunți la acestă minunată îndeletnicire, pentru unii dintre noi un adevărat viciu? Dar de interpretări nu ducem lipsă.
Am făcut cunoștință cu acest autor acu mulți ani în urmă, atunci când a apărut pe piața românească „Alchimistul”. Mi-a plăcut și am continua să cumpăr tot ce a apărut scris de el. De o bucată de timp nu am mai zăbovit pe scrierile lui, asta până când am primit cartea „Adulter”, în dar de Crăciun, de la o persoană specială pentru mine. A stat în raft destul de mult timp pentru ca acum să-i vină rândul.
Am terminat-o și pot spune că nu este printre preferatele mele, fiind mai încântată de „Veronika se hotărăște să moară”, „Diavolul și domnișoara Prym”, „Unsprezece minute” sau „La râul Piedra am șezut și-am plâns”.                                      20160814_122901

O poveste despre criza unei femei de 31 de ani care are tot ceea ce-și dorește, sau așa spun și cred cei din jur; o casă minunată, doi copii la fel, un soț îngăduitor care-i satisface toate poftele. Sau nu!, așa rezultă din acțiunea cărții. Jurnalistă la un ziar important din Geneva, Linda pleacă la un moment dat să-i ia un interviu unui politician influient, Jacob, un fost coleg de clasă de care fusese îndrăgostită lulea în timpul școlii. Își închipuie că dezamăgirea de atunci se va împlini acum, când ei sunt ajunși la maturitate. S-ar putea crede că povestea abundă în scene erotice dar nu este așa. Descoperim câteva scene în care cei doi amanți dau frâu fantasmelor lor fără a putea să-și asume în fața partenerilor oficiali faptele.
Linda este măcinată de întrebări și încearcă să găsească răspunsuri în cele mai variate locuri, făcându-ne părtași la discuții cu psihologi, prietene, un șaman asta fără a mai pomeni desele discuții pe care le are cu ea însăși.

Cine spune că „dragostea e suficientă” minte. Nu e și n-a fost niciodată. Marea problemă este că oamenii cred în cărți și în filme – un cuplu care se plimbă pe plajă ținându-se de mână, privește apusul de soare, face amor cu pasiune zilnic în hoteluri frumoase cu vederea spre Alpi. Eu și șotul meu am făcut asta deja, dar vraja durează doar un an sau doi, cel mult.
Pe urmă vine căsnicia. Alegerea mobilei, planificarea copiilor care vor veni, săruturile, visurile, ciocnitul cupelor de șampanie în salonul gol care curând va arăta exact îl imaginăm – cu fiecare lucru la locul său. După doi ani s-a născut primul copil, în casă nu mai e loc pentru nimic și, dacă vom mai adăuga ceva, riscăm ostentația și dăm impresia că ne petrecem viața cumpărând și curățând antichități (care mai târziu vor fi vândute pe nimica toată de moștenitori care vor sfârși la târgul de la Plainspalais).
După trei ani de căsnicie, fiecare știe deja exact ce gândește celălalt. În timpul petrecerilor sau cinelor suntem obligați să ascultăm aceleași povești pe care le-am mai auzit de multe ori, întotdeauna prefăcându-ne surprinși și fiind câteodată, siliți să le confirmăm. Sexul trece de la pasiune la obligație și de aceea devine tot mai rar. Curând se întâmplă o dată pe săptămână – dacă! Femeile se întâlnesc între ele și vorbesc despre înfocarea de nestăvilit a soților lor, dar nu-i decât o minciună sfruntată. Toate știu asta, dar nici una nu vrea să fie mai prejos.
Atunci vine momentul aventurilor extraconjugale. Femeile comentează – da, comentează! – despre amanții lor și înfocarea lor de nestăvilit. (pagina 185)

Dar dacă descoperi că soțul dumitale te înșală, ce ai face?
Jacob pălește. Se controlează ca să nu-și golească paharul imediat după întrebarea mea.
– Cred că întâlnește zilnic femei nesigure pe ele, plictisite în căsnicie și menite unei vieți mediocre și repetitive. Îmi închipui că trebuie să ai la serviciu astfel de colege, care trec de la rolul de reporter începător direct la cel de pensionar. (pagina 197)

Poate e interesant să citiți și Interviul publicat exclusiv de „Adevărul”, prin Editura Humanitas Fiction, ce a fost realizat de Editura Sextante din Brazilia.

Nu pot omite faptul că atât cât am citit cartea, lângă mine, pe tăpșanul lecturilor mele, o cârtiță a ieșit la suprafață. Fascinantă imagine am avut și nu am putut să nu asociez acțiunea cărții cu acest fapt. Parcă dorea, această harnică creatură subpământeană, să scoată la suprafață toată mizeria (din carte). În ciuda faptului că pământul scos de ea era din cel mai curat și afânat.

20160819_153744

Puteți și viziona acest proces, fascinat dealtfel. El este însoțit de comentariile noastre, cei care eram acolo atunci când se întâmpla fapta. 🙂

Dacă veți avea răbdare să le urmăriți veți constata ce movilă mare de pământ a putut scoate mica vietate.20160819_152826

Asta a fost experiența mea în compania adulterului scris de Paulo Coelho. Altceva, un registru diferit. Spor la citit!

Lasă un răspuns

%d