Cu toate că la prima oră a dimineții eram deja treji și gata de plecare, o simplă privire aruncată pe fereastră ne-a făcut să ne oprim din drum. Cerul era atât de aglomerat de norii veniți la o mare consfătuire încât am crezut că trebuie să ne facem alte planuri. Lipsa ploii a reconfigurat totul și la ora 7:30 eram deja pe plajă. O plajă lipsită de turiști, cu toate că suntem în cea mai râvnită perioadă de concedii.
Am ales același loc ca în zilele precedente și ne-am instalat tot arsenalul.
După ce acestea au fost făcute am plecat împreună cu copiii la o plimbare pe malul mării. Cam echipați pentru că bătea un vânt destul de puternic și nici soarele nu strălucea pe cer.
Spuneam că plaja era goală de turiști dar plină de gunoaie. Am scos nenumărate pungi de plastic de la malul mării, cele care au fost folosite de cei care au construit castele de nisip. Erau „colege” cu tot soiul de alte gunoaie, arsenalul fiind extrem de variat. Am uitat să precize că ieri am zărit, cu bucurie, apariția pe plajă a unei mașinuțe care strecura nisipul. Dar a fost doar ieri. 
De dimineață, am constat că plugul trecuse dar în urma lui, dezastru. Nu se putea merge fără papuci. Pietre, bețe, mucuri de țigară, coji de semințe, scoici sparte, cioburi de sticlă, de aceea era necesară protecția tălpilor.
Pe lângă asta, zbuciumul mării dar și temperatura extrem de ridicată a făcut posibilă apariția la țărmul ei a numeroase specii marine care au murit, favorizând un miros nu prea plăcut. Să mai pomenesc de muște?
Și parcă nu era de ajuns, la un moment dat a apărut pe plajă o trupă de muncitori care au plantat niște umbrele, din acelea tip pălărie de paie. Și nu oriunde ci printre prosoapele noastre. Determinați și motivați, mai aveau puțin și le puneau în centrul prosoapelor. Eu înțeleg zelul unora și faptul că nu au reușit să se încadreze în timp dar ce vină au turiștii? De ce trebuie să asculte sunetul drujbelor în timpul în care și-au programat să se odihnească? Răspunsul nu-l poate da nimeni. 🙁
Ține de puterea fiecăruia de a face abstracție de toate anomaliile întâlnite, căutându-și preocupări care să le distragă atenția. Una dintre ele este jucatul în nisip. Mai mult ca în toți anii precedenți, am văzut oameni căruți care construiau castele de nisip. Am stat să văd dacă apar și nepoții dar nu!, au apărut partenerele de viață, cărunte și ele. Chiar au întrebat copiii și le-am răspuns că e o modalitate de a te relaxa. Au experimentat-o, lucrând doar cu mâinile fără nici un alt instrument ajutător.
O altă îndeletnicire este cea a cititului. Nu știu ce modalitate să mai aleg de a o promova . Poate răzbate din imagini și din cuvinte. Celor care o ocolesc, nici nu știu ce pierd. Am terminat „Măștile fricii” și am început „Raiul găinilor” de Dan Lungu. Un alt registru, o altă scriitură. Plăcută și deloc de neglijat.
Copiii au zăbovit mult în apă asta pentru că era la fel de caldă dar și pentru că apariția valurilor a cerut-o. S-au spart valuri în reprize de zeci de minute.
Reîntorși acasă am urmat programul bine știut; duș, cină, lectură, somn.
Mâine e o nouă zi. Sperăm la fel de frumoasă ca toate celelalte. 🙂
