Machete didactice – Atât de mult a plouat că miroase a …

Da, ce să mai spui? Nimic, doar să te rogi să se oprească. Aici, în ciuda faptului că plouă de trei zile încontinuu, alte grozăvii nu s-au petrecut. Nu a ieșit nici un râu din matcă, nu stăm în case ca-ntr-un muzeu privind peștii din acvarii, direct de la ferestrele proprii.
De la atâta ploaie afară nu mai miroase nici a salcâm, care era numai bun de făcut dulceață, nici a soc ce se dorea a odihni lângă niște lămâi pentru a deveni un răsfăț al sufletului, nici a tei.
Miroase a … râme, pentru că sunt peste tot și numai asta vezi viermuind.20160603_083758

20160603_083806
Nu am nimic cu cele pe care Ch. Darwin le-a denumit „pluguri biologice” mărturie stând și minunata activitate pe care am făcut-o cu Luca, cu ceva vreme în urmă. Dacă aveți curiozita puteți vedea aici, pe blog.
Și pentru că apa asta a venit după ce câteva zile a fost soare și frumos, am să strig vara, cum știu eu mai frumos.
Așadar, hai vară, vină!
Te aștept cu mare nerăbdare și cu sufletul plin de speranță!

20160603_102111 20160603_102130

Macheta are un diametru de 70 de centimetri, este caldă și cochetă iar în păr poartă un diafan mac.

Activități educative copii – „The great mouse plot” de Roald Dahl

Vizita la Londra pe care am făcut-o la începutul primăverii a prilejuit și achiziționarea câtorva cărți din lungile noastre peripluri prin librării. Am întâlnit adevărate oaze de liniște și frumusețe în care puteai sta în tihnă și citi orice titlu doreai, fără a te deranja nimeni. Nu am ezitat în a face acest exercițiu și acolo, asta pentru că nu ne dădea mâna să pierdem așa ocazie. Nu ne erau străine, de pe meleagurile noastre începuse experimentul, dar acolo era diferit. Poate faptul că toate cărțile erau în engleză?

Anglia martie Roald Dahl
Am prins World Book Day, asta se întâmpla de 3 martie 2016, iar la ofertă, printre alte titluri am cumpărat și această poveste a lui Roald Dahl, „The great mouse plot”, despre care nu avea cunoștință. Nu știam de titlul ăsta dar nu același lucru se poate spune despre multe alte titluri ale prolificului autor. Am scris despre ele de-a lungul timpului și dacă doriți să le revedeți, le găsiți afișate mai jos.

„Danny, campionul lumii” de Roald Dahl, o altă poveste la fel de frumoasă

Care sunt eroii voștri preferați din cărțile lui Roald Dahl?

„Charlie și fabrica de ciocolată” de Roald Dahl, un regal binevenit la

orice vârstă

Despre Matilda, sau cum a făcut cunoștință Luca,cu o fetiță deosebită

Prima carte autobiografică a scriitorului britanic Roald Dahl, „Boy”, apare în 1984 și ea descrie viața lui de la naștere și până la părăsirea școlii. Putem descoperi condițiile de viață din Marea Britanie, între anii 1920 și 1930 dar mai ales cum era în școala publică, cea pe care a urmat-o autorul. O seamă de întâmplări i-au marcat existența ele regăsindu-se mai târziu în poveștile sale.
Și una dintre ele este cea despre care doresc să vă vorbesc astăzi. Cititorii și cei care-l îndrăgesc pe Roald știu că el era un mare admirator al dulciurilor, era fascinat de magazinele ce comercializau aceste produse și că avea o slăbiciune legată de batoanele de ciocolată Cadbury. Mostre din acest sortiment de ciocolată le primeau copiii la evaluările școlare. Copil fiind s-a visat a fi inventatorul unui astfel de sortiment de ciocolată, ceea ce mai târziu a facilitat apariția cărții „Charlie si fabrica de ciocolata”. Minunată carte!

De la vârsta de șapte ani, Roald a urmat cursurile școlii Llandaff Cathedral din Cardiff. Prietenii lui dar și el, purtau pică unei văduve acre ce avea un magazin de dulciuri. Pentru că acolo igiena lăsa mult de dorit, cei cinci copii s-au gândit să-i facă o farsă, iar ea a constat în punerea unui șoarece mort într-un borcan cu dulciuri.

Roald Dahl The great mouse plot

La începutul poveștii aflăm despre doamna Prachett și al său magazin de dulciuri.

Her name was Mrs Pratchett. She was a small skinny old hag with a moustache on
her upper lip and a mouth as sour as a green gooseberry. She never smiled. She never welcomed us when we went in, and the only times she spoke were when she said
things like, ‘I’m watchin’ you so keep yer thievin’ fingers off them chocolates!’ Or ‘I don’t want you in ’ere just to look around! Either you forks out or you gets out!’

20160602_143219

Mrs. Pratchett was mean and disgusting. Her apron was grey. Her blouse has bits of breakfast all over it, toast crumbs and tea stains and splotches of dried egg – yolk. It was her hands, however that disturbed us most. They were disgusting.

Toate aceste motive îi împing pe cei cinci colegi și prieteni să-i facă o farsă. Într-o zi, în ascunzătoarea pe care aceștia o aveau în spatele clasei, sub podea, au găsit un șoarece mort. Pentru că mirosea groaznic au vrut să-l arunce pe geam. Dar înainte să facă asta, autorului i-a venit o idee.
20160602_143240

When writing about oneself, one must be truthful. Truth is more importantthan modesty. I must tell you, that it was I and I alone who had the idea for Thea Great Mouse Plot. We all have our moments of brilliance and glory, and this was mine.
„Why don’t we”, I sad, „slip into one of Mrs Pratchett’s jars of sweets
Then when she puts her dirty hand to grab a handful, she’ll grab a stinking dead mouse instead.”

20160602_143252

De la idee și până la faptă a fost doar un pas. Și așa, șoarecele mort a ajuns într-un borcan cu dulciuri din magazinul văduvei acre.
A doua zi, copiii nemaiavând răbdare au trecut să vadă cum anume stau lucrurile după boacăna pe care au făcut-o și au descoperit că ușa magazinului era închisă ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. Când au privit pe fereastră au descoperit să borcanul era spart iar proprietara nu era nicăieri. Atunci au crezut că doamna Pratchett a murit în urma șocului avut, suferind un atac de cord, astfel autorul devenind un ucigaș.

„What? we said.„What happens?”
„It gives her a heart attack,” Thwaites went on. „Her heart stops beating and she’s dead in five seconds.”
For a moment or two my own heart stopped beating. Thwaites pointed a finger at me and said, „I’m affraid you’ve killer her.”
„Me?” I cried.„ Why just me?”
„It was your idea.” he said. „And what’s more, you put the mouse in.”
All of sudden, I was a murderer.

20160602_143329
Însă lucrurile nu stăteau așa, spre fericirea celor mici. Doamna Pratchett era la școală și-i aștepta pe copii pentru a le cere socoteală iar alături de ea se afla directorul, domnul Coombes.
20160602_143343

Copiii au fost pedepsiți pentru atitudinea și fapta lor iar proprietara magazinului a dorit să fie de față atunci când directorul i-a bătut, asigurându-se că nu este mințită și pedeapsa chiar le este aplicată.

When I return to the classroom my eyes were wet with tears. My bottom hurt when I sat down at my desk.
That evening after supper my three sister had their baths before me. Then it was my turn to step into the bathtun and I heard my mother’s horrified voice. „What’s this? What’s happenned to you?” She was staring at my bottom. I twisted head to look at one of my buttocks and saw the scarlet stripes.
„Who did this?„ my mother cried. „Tell me at once!” In the end I had tell her the whole story.
My mother heard me out in silence. She asked no questions. She just let me talk, and when I finished, she said to our nurse, „You get into bed, Nanny”. I’m going out.

20160602_143400

S-ar putea crede că mama l-a pedepsit dar nu, atitudinea ei a fost cu totul alta. A plecat la școală și a cerut socoteală directorului pentru felul în care arăta băiatul ei. Acesta i-a spus că asta este atitudinea pe care o au profesorii într-o școală britanică și dacă nu-i convine, poate să plece.

„What did Mr Coombes say to you, Mama?”
„He told me I was a foreigner and didn’t understand how British school were run~ she said.
„Did he get ratty at you?”
„Verry ratty”, she said. „He told me that if I didn’t like his methods I could take you away.”
„What did you say?”
„I said I would, as soon as the school year is finished,”
So, I stayed on at the Preparatory Scchool until the end of the summer term…

Iată povestea aceasta frumoasă, un rezumat al ei mai bine spus, pe care noi am lucrat frumos și cu voie bună. La fiecare capitol în parte au existat câteva exerciții iar acestea s-au numit:
Answer and questions
Correct the wrong statements
Fill in the missing lines in the dialog between Roald’s mother and of her neighbours
Make up a story
Match the pairs
Finish up the sentences
Describe the pictures using the folowing words and expressions

Dacă doriți un fragment din carte, în limba engleză, îl găsiți mai jos.

The Great Mouse Plot – fragment în limba engleză 34 pagini

Roald Dahl „The great mouse plot” – fragment video

Am făcut și niște fișe cu o parte din întrebările după care am lucrat noi și dacă le doriți, puteți printa  fișierul de mai jos. Pentru a fi mai frumoase, eu am folosit paginile cu borduri minunate de la twinkl.co.uk.

T-T-7149-Roald-Dahl-Page-Borders

The great mouse plot – answer the questions

Vă invităm la citit și până la urmă nu știu dacă contează așa de mult limba în care se face, importantă fiind lectura, în sine.

Idei pentru mămici – Mi-e dor de mine când nu aveam nici o grijă

-Mama, aș mânca o pizza. Tu?
-Dacă vrei, dar hai să mergem împreună să o cumpărăm. Facem și-o plimbare.
-Nu vreau. Te duci doar tu?
-Mă duc! 🙂

Ăsta a fost începutul unei incursiuni în trecutul meu, pe care îl vizitez mai des decât mi-aș dori. Aici doar psihologii ar putea da un verdict mai amănunțit de ce și cum se întâmplă asta.
Așadar, am plecat să cumpăr o pizza pentru a ne satisface pofta iar pentru asta am ales să merg pe jos. O seară minunată, caldă, de primăvară târzie.
Orașul ăsta în care-mi trăiesc cea mai mare parte a existenței a rămas aproape încremenit în timp. Ori, poate așa-mi place mie să-l văd, simt, percep.
Nu înseamnă că nu s-a mai construit sau că nu au mai apărut modernisme, dar în mintea mea ele ocupă un loc secund, după ceea ce am eu întipărit în minte.
Adică o copilărie și niște ani complet lipsiți de griji. Nu-mi aduc aminte de nici o problemă gravă a acelor ani, de nici o traumă ori mai știu eu ce legat de asta.
Era așa de frumos și de senin totul. Pentru mine, copil fiind.
Drumul până la pizzerie a fost ca o frumoasă aducere aminte a acelor vremuri. Pentru că trebuie să aștepți ca produsul să-ți fie livrat, nu am așteptat acolo, ci am hotărât să fac o plimbare. Și în ce mașină a timpului m-am urcat. Pentru că da, am acces la această mașină dar păcatul mare este că nu pot călători decât singură. De câteva ori am reușit, dar nu mă întrebați cum, să mai iau câte un partener de drum iar ei au fost copii mei. 🙂
Afară mirosea a asfalt încins asta pentru că avem parte de niște călduri pe care eu le iubesc, nu alta. Ziua ce tocmai se pregătea să plece la culcare fusese pe placul meu în ceea ce privește gradele din termometre, eu fiind o persoană avidă după căldură. Nu cred să-mi fi fost vreodată, în viața asta, prea cald. Dar frig; frig mi-e aproape tot timpul. 🙁
Drumul pe care l-am refăcut este aproape neschimbat de mai bine de 40 de ani. Noile construcții nu și-au făcut loc printre cele deja existente, asta pentru că vorbesc despre un cartier de case, case ce-au rezistat demolărilor.                     20160530_201336

Era pustiu, și acum ca și atunci, locul fiind prea puțin frecventat de oameni. Odinioară câte un cuplu de îndrăgostiți își mai povestea iubirea, acum preferându-se alte manifestări, mai la vedere.
M-am mirat să văd teii în floare iar asta a observat nasul meu mai întâi. Inconfundabilă aromă!

20160530_201632 20160530_201918 20160530_201643

Gardul înflorit de la casa fostului meu diriginte din clasele V – VIII, mi-a reamintit și de foștii mei colegi de atunci. De generația de decreței din care fac parte.20160530_201303

Frumoși, cărnoși, proaspeți, delicați.
Cu o casă înainte de a ajunge la grădinița din cartier niște bujori se făleau întinzându-se cât mai aproape de cer, pentru a-i da puțină culoare acum, la apus. Și mă credeți că au reușit?20160530_201431
Pe gardul grădiniței nucile numai bune de dulceață cereau ajutor celor mai mici învățăcei. De ce? Pentru că frunzele copacului erau bolnave. 🙁
20160530_201455
Parcul grădiniței era în perioada de odihnă, adică își trăgea sufletul știind că nu peste multă vreme larma copilașilor și energia lor îl va pune la grea încercare.
20160530_201527
Din grădinile oamenilor se putea observa ușor că finalul de an școlar este aproape, asta pentru că toate florile ce se regăsesc în buchetele premianților la festivitatea de premiere stăteau cuminți la locul lor.20160530_202024

20160530_202044
Dar mai sunt câteva săptămâni până se va întâmpla asta, așa că avem destulă vreme de a ne pune burțile la cale gustând cireșe proaspete și zemoase. Iami!
De data asta le-am savurat cu ochii, neavând suficientă tărie de a cere câteva, cu toate că aveam cui, proprietarii fiind prin curte, trebăluind.
20160530_202150
Poate cea mai intensă trăire a fost atunci când am revăzut casa minunaților prieteni ai părinților mei. Nenea Jucu și tanti Țuca Bejănaru sunt nelipsiți din copilăria mea. Ce frumos era, că-mi pare rău că nu-s așa de pricepută să descriu. O casă frumoasă, de oameni gospodari dar în același timp, aristocrați. De fiecare dată nenea Jucu ne întâmpina îmbrăcat într-un halat de mătase iar pe cap avea un fes așa de nostim, terminat cu un ciucur, care mă făcea cu greu să mă abțin în a-l lua. Iar el știa asta și ne povestea tot soiul de întâmplări cu pitici și alte personaje necunoscute nouă. N-am mai întâlnit de atunci la nici o persoană acel aer și atitudine. O fi de vină vârsta pe care o aveam atunci, cine știe?!
20160530_202424

20160530_202351img479
Casa de care mă leagă atât de multe amintiri a rămas neschimbată, iar singurul intrus în peisaj este cutia de la gaz metan. În rest, totul e la fel și-mi pare atât de rău că acum nu mai locuiește nimeni acolo. Dacă aș fi avut resursele financiare adecvate mi-ar fi plăcut să locuiesc acolo, asta pentru că e de vânzare. O fi ea de vânzare dar amintirile mele, nu!
Și ca tabloul să fie perfect, la intrarea în bloc, pe pervazul apartamentului de la parter ședea o pisică. Acolo, aproape dintotdeauna stă o pisică. Atunci, în copilăria mea, ea se numea Guță. Acum are alt nume, nici nu știu cu exactitate cum, dar senzația este aceeași.
20160530_204120
Pe lângă pizza am adus băiatului meu și o poveste. Despre mine când eram de vârsta lui și despre o copilărie lipsită de griji. Mi-e atât de dor de asta, de lipsa grijilor, zău așa!
img480

img481

Copilăria nu este numai copilăria pe care am trăit-o într-adevar dar și totalitatea impresiilor despre ea care s-au format în adolescență și la maturitate. De aceea, copilăria pare lungă. Probabil fiecare perioadă a vieții este multiplicată datorită reflecțiilor despre ea în perioada următoare.

Cesare Pavese

20160530_202737