Activități educative copii – Despre pasiuni care pălesc pentru a renaște

Fiecare dintre noi a fost cuprins la un moment dat de o febră a pasiunii, atunci când, din varii motive, o îndeletnicire i s-a lipit de suflet atât de tare încât a crezut că fără ea nu va mai putea funcționa, rezista, trăi. Pasiunile mistuitoare sunt mâncătoare de energii dar totodată aducătoare de bucurii. Și ce gust au acestea numai cei care le-au trăit cu adevărat pot spune.
Așa cum știu că aproape toate ți se trag din copilărie cred că și la capitolul acesta tot pe-acolo trebuie căutată explicația unei manifestări de genul. Undeva, în subconștient, rămâne imaginea unei mame pasionate, a unui tată dedicat unei meștereli sau a unei bunici mai altfel ori a unui dascăl. Sămânța asta sădită are toate șansele ca la un moment dat să rodească. Direcția și tematica nu știu dacă poate fi previzionată de cineva.
Aud voci, tot mai des, care contestă implicarea părinților în aceste direcții, aici referindu-mă la activitățile extrașcolare. Să ne înțelegem; contestă îndărătnicia acestora și perseverența lor.
Dar, dacă nu ar fi cineva care să facă asta, indiferent ce nume poartă el, de unde ar ști copilul ce poate să-i placă, la ce anume vibrează mai mult? O condiție necesară este aceea de a fi în cunoștință de cauză pentru a putea afirma mai apoi dacă-ți place sau nu ceva.
Și mai este necesar un lucru: dacă te arăți încântat, entuziasmat de ceva și la primul hop sau dificultate renunți, trebuie să nu intervină părintele? E bine dacă imediat se caută altceva?
Nu, nu e bine, pentru că există toate șansele ca manifestările să se repete după același tipar.
Apoi renunți iar, cauți altceva și tot așa până nu mai faci nimic. Nu-ți mai place pentru că e greu și rezultatele nu vin instantaneu.
În goana după bani, o parte din părinții copiilor români caută alternative pentru copiii rămași nesupraveghiați. Și așa, cercurile, atelierele sau mai știu eu ce altfel de cluburi sunt populate cu ei. Dar, pentru că perioada în care părinții lipsesc este foarte mare, practic întreaga zi, acești copii ajung să iasă dintr-un atelier și să intre în altul, nemaipunând la socoteală școala. Iar aici intervine epuizarea și neputința. Se intră într-un cerc vicios din care cu greu se mai poate ieși.
Motivul? Toate activitățile extrașcolare sunt mâncătoare de bani și nu puțini. Un curs de înot, tenis, balet ori canto cere bani, iar dacă asta are loc în fiecare săptămână faceți o socoată și veți constata că plata este mare, insuportabilă pentru marea majoritate.
Da, e drept că nu toți trebuie să urmeze cursurile pentru că viața asta nu este frumoasă și protectoare cu toți. Copii sau adulți.
Fiecare se descurcă după cât îl duce mintea și abilitățile de supraviețuire.
Dacă e vorba de noi, eu am fost și sunt perseverentă și constantă în pasiunile mele. De-a lungul timpului am căutat să le îmbogățesc și să le descopăr fețe necunoscute mie. Am tras după mine și băieții și evoluția primului mi-a demonstrat că nu am procedat greșit. E adevărat că asta a determinat o altă structură a lor, înclinată spre artă și frumos mai degrabă decât spre forță și violență. Am auzit voci care contestau alegerea mea dar pe mine nu m-a interesat pentru că am considerat că vor ști cum să procedeze în situații tensionate fără a fi violenți.
Pentru că eu am crescut într-un mediu în care nu a existat nici violență verbală dar nici comportamentală știu că e mai bine așa și se poate trăi frumos și tihnit. Sunt destule ocazii care se ivesc și care tulbură starea asta ca s-o mai alimentezi și tu!
Revenind la hobby-urile noastre, cum spunea, au rămas aceleași pentru mine iar la băieți acum se consolidează. Mi-ar fi plăcut să se numere printre ele și un sport dar nu e așa, din păcate. Rămân cărțile, micile meștereli care necesită foarte multă răbdare, pianul. Acest instrument fascinant fără de care viața noastră ar mult, mult mai săracă.

Și poate s-ar crede că există entuziasm tot timpul dar nu e așa. De fiecare dată când intervine ceva mai complicat, necunoscut, prima tendință este aceea de a renunța. După care se schimbă foaia și ajunge sus-sus. De aici, de sus-sus, își trage bucuria și încântarea și nu puține sunt momentele în care curiozitatea îl împinge spre cunoaștere mai amănunțită pe care o face de unul singur. Pentru că una este să studiezi un instrument la școală și alta e să-l deslușești în timpul liber.