Duminică
la amiaz era;
voiam să văd lacul pădurii.
O zână bună
sălășluia
în tainicul colț al naturii.Dormea și vântul
culcat sub soc,
în jur sunau voci cristaline.
Simțeam
mirosul de busuioc
și nu știm ce e cu mine.Ședeam în iarbă
cu gând voios,
uimirea-mi era tot mai mare;
răsună muzici,
neîndoios,
și ce văd venind pe cărare?
„Concert de prânz” este o poveste muzicală care începe așa cum ați putut citi mai sus. Nu, nu o avem în bibliotecă, așa cum s-ar crede iar această carte are o poveste. Am descoperit-o într-un grup dedicat artelor și muzicii, un grup aflat pe Facebook dar căruia nu-i voi scrie denumirea pentru că el este un grup închis. Acolo, una dintre membre a adăugat această carte, pagină cu pagină, iar în momentul în care am văzut-o mi-am spus că ar fi păcat să nu o avem și noi în bibliotecă. Așa că am printat-o și aranjat-o așa cum m-am priceput mai bine, după care am așteptat să se ceară citită. Și nu a stat mult în sala de așteptare.
Ziua de astăzi a constituit cel mai nimerit prilej pe care nu-l puteam rata. Socul e în floare, gâzele sunt dintre cele mai numeroase (practic le-am întâlnit pe toate acolo unde am fost), broscuțele așteptau liniștite să le vină rândul, ce mai… o nebunie!
Concert de prânz – Început – video
Concert de prânz – video
Povestea asta este una în care copiii, și nu numai ei, se întâlnesc cu niște instrumente mai puțin cunoscute. Este vorba despre viela, trompeta marină, fidula și surla. Despre fiecare în parte, la finalul cărții, există informații. Cărticica noastră, în formatul în care am printat-o, nu a permis citirea lor, scrisul fiind prea mic, așadar am căutat în alte locuri ceea ce doream să aflăm. Bunăoară, fidula este un strămoș al instrumentelor cu coarde fiind folosit în perioada medievală. Sunetul ei este asemănător cu cel al viorii, cutia de rezonanță având formă ovoidală. În Spania există indicii cu privire la existența acestui instrument din secolul al X-lea, iar în Europa apare în reprezentările iconografice în secolele XII-XIII . De la 1300 începe declinul , deși a continuat să fie folosită până în secolul al XVI-lea . Dintre interpreții săi cel mai renumiți putem aminti de Francesco și Alfonso di Viola și Leonardo da Vinci. 
Viela este tot un vechi instrument muzical cu coarde, folosit de trubaduri, la care vibrarea coardelor se realiza printr-o manivelă.
Trompeta marină este un instrument cu coarde de formă trapezoidală sau triunghiulară folosită în Europa medievală și în timpul Renașterii. A supraviețuit până în secolul al XVIII.
Surla reprezintă un vechi instrument muzical de suflat de tipul oboiului înzestrat cu un dispozitiv înzestrat cu ancie, instrument care reproduce un sunet puternic, pătrunzător. Printr-un timbru oarecum strident se deosebeau surlele care se făceau cândva din gheare de vultur.
Pe lângă instrumentele descrise mai sus veți mai întâlni în poveste și altele, la fel de interesante și incitante.
Pentru că la începutul cărții este o partitură, Luca a fost curios să vadă dacă o poate descifra. Destul de greu, dar nu s-a dat bătut fără a încerca. A descifrat, mai întâi, portativul dedicat mâinii drepte.
Partitură mâna dreaptă – video
A urmat mâna stângă, iar apoi împreună. Nu a fost ușor, dar bucuria mea a constat în faptul că nu s-a dat în lături, având în vederea dificultatea ei. Cu siguranță că după câteva repetiții, cântecelul se va auzi diferit.
O zi în care am îmbinat în cel mai plăcut mod cu putință tot soiul de trăiri: natură, gâze, instrumente muzicale, soare, margarete, zmeură înflorită, soc și relaxare. Și o armonie aproape perfectă, mamă – copil. 🙂
