Fiecare proiect ce-mi cade în sarcină să-l rezolv este tratat cu maximă seriozitate. Am afirmat în repetate rânduri că îmi place grozav ceea ce fac și provocările mai complicate aduc cu ele și freamăte pe măsură. Procesul de căutare este unul îndelungat și nu fac nimic la voia întâmplării. În momentul în care mă apuc de lucru am un plan bine pus la punct, asta pentru că dacă mă hotărăsc pentru o formă, odată decupată e mai greu de refăcut. Unde pot intreveni cu modificări, pe parcurs, care nu erau preconizate, este la retușarea finală acolo unde pot schimba accesoriile, scoate sau adăuga după inspirație.
Dacă nu mi-a plăcut cum a ieșit un material nu am ezitat să-l refac dar au fost și dăți în care, dintr-un motiv sau altul, a trebuit să refac de mai multe ori. Au fost și momente în care am refuzat să confecționez o machetă datorită faptului că desenul solicitat nu a fost unul în regulă, evident prin prisma ochilor mei. Sunt anumite reprezentări pe care eu consider că nu trebuie să le vadă un copil, luni la rândul, pentru că se știe, machetele pe care le confecționez se odihnesc mult timp pe pereți, câte un anotimp sau, sunt locuri în care stau și ani întregi. Ori acesta a fost motivul pentru care am refuzat, nicidecum altul.
Acum doresc să vă arăt cum a ieșit o machetă cu două fețe, care a fost solicitată de o doamnă învățătoare pentru o lecție mai deosebită. Mi-a plăcut mult vocea dumneaiei și bunele intenții. Deschisă la dialog, am avut o conversație foarte frumoasă în urma căreia am înțeles ce anume dorește să confecționez.
Am ajuns la o concluzie finală după ce am trimis și eu un mail în care îi arătam cum anume văd alternativa cea mai bună.
Era nevoie de o reprezentare a planetei Pământ, dar să fie în două ipostaze: una tristă, în care el suferea din pricina poluării
și una veselă în care el era bucuros pentru curățenia din natură și modul în care au înțeles oamenii să trăiască sănătos.
Am pus Pământul pe un postament generos asta pentru a putea fi atașate pe el tot felul de elemente specifice fiecărei ipostaze în parte.
Îmi place mult rezultatul final iar din partea doamnei Viorica Vasilache am avut numai motive de bucurie; remarcile dumneaiei mi-au mângâiat sufletul și pentru asta îi mulțumesc.
Pământul deocamdată
de Adrian PăunescuTimpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţii doar din ce-au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe prag
Voi ce-n lună zburaţi
Pân’ la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclaviPe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele, bune, rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
