Anul acesta, de sărbătorile Pascale nu am fost plecați nicăieri. Am stat acasă iar programul a fost unul mai mult decât tihnit. Asta pentru că bunicul copilului nu se simte foarte bine iar noi dorim să petrecem cât mai mult timp împreună. Ieri am citit mult și doar Luca a ieșit prin fața casei, cu bicicleta. Astăzi, pe-nserat, am făcut amândoi o plimbare așa, ca odinioară. De când a crescut petrece mai mult timp liber afară, alături de copii.
Am ales drumuri mai puțin populate, dar am constatat că orașul era aproape pustiu. Nu știu dacă pe terasele întâlnite erau două mese ocupate iar faptul că era liniște, ne-a dat posibilitatea să auzim mai bine zgomotele din natură. Unde mai pui că nici mașini nu prea am văzut, circulând.
Am avut ocazia să admirăm castanii înfloriți, pentru că aici abia acum s-a petrecut asta.
Au înflorit și gardurile vii, nu știu cum se numesc, dar florile lor răspândesc un miros foarte tare.
În plimbarea noastră, Luca și-a dorit foarte mult să revadă grădinița, fosta lui grădiniță. Cu toate că a mai văzut-o de când a fost renovată, faptul că acum nu era nici un copil și nici un zgomot în jurul ei l-a mirat. Aceste locuri când nu sunt populate, sunt învăluite de un nefiresc. A admirat picturile proaspăt apărute dar și parcul de joacă și toate astea au fost condimentate cu amintiri din vremurile când frecventa acest lăcaș.
Amintiri din grădiniță – video
Pe drumul către casă, am putut admira și muzeul Ion Irimescu, foarte frumos luminat. Dacă veniți prin zonă, nu-l ocoliți!
Dar nu evitați nici acest tip de plimbări, oriunde s-ar petrece ele. Sunt atât de frumoase discuțiile care se înfiripă!
