Fărâme din suflet dăruit

Dintotdeauna mi-a plăcut să dăruiesc. Din suflet și cu o plăcere plină, adevărată. Indiferent ce s-a petrecut după, cu relația dintre mine și persoanele cărora le-am dăruit, la un momet dat, ceva, niciodată nu am regretat darul oferit.

Consider că „a dărui” este o artă și ca orice artă nu poate fi făcută oricum. Am considerat că un cadou confecționat de mine poate reflecta mai în detaliu ceea ce doresc să transmit. Și sunt convinsă că și lucrușoarele poartă cu ele această stare: aceea în care ele au prins contur, au fost făurite.

Un cadou confecționat de tine spune o poveste. Ea poate fi una care să-i creeze adresantului o stare de bine, prețuire și apreciere. Fie că este vorba de o rudă, un prieten sau mai știu eu ce poziție are destinatarul în relația cu tine, cadoul dăruit nu așteaptă nimic în loc. Pot afirma, cu tărie, că nu a apus vremea în care tot ceea ce se dăruiește trebuie să funcționeze ca un bumerang. Iar astăzi am trăit, din nou, starea aceasta. Ce a ieșit este detaliat mai jos. Vreau să-i mulțumesc Cameliei pentru model. Prin intermediul ei a ajuns acest trandafir la mine iar eu, la rându-mi, l-am oferit. Doar că în altă formă. 🙂

Am folosit:
material pentru goblen (matador, cum se numește pe aici)
fire de bumbac de mai multe culori
un gherghef de lemn
dantelă de mătase de culoare albă
un fluture din pene
bandă de mătase de culoare verde
ștrasuri vernil.
Modelul este cel atașat mai jos.

Iar pașii de lucru se observă în ilustrațiile ce urmează.

În fotografia de mai sus se observă diferența între matador (pe care am cusut eu) și etamină, pe care se coase în cruciulițe.

Am făcut mai multe probe în ceea ce privește dantela pe care am atașat-o dar până la urmă cea albă a avut câștig de cauză.

Forma finală a ajuns să arate astfel.

Un suflet se poate numi generos atunci când îi face mai multă plăcere să dea decât să primească.

Antoine Gombaud