Pentru că așa s-a nimerit, ca Tuck să fie citit imediat după Toporișca, despre care v-am povestit zilele trecute, cred că asta a fost în dezavantajul celei dintâi. După așa o intensitate și atâta suspans pe care l-a adus Brian în urma prăbușirii avionului, povestea familiei Tuck a pălit. Totul s-a petrecut cuminte, fără prea multă bătaie de cap cu toate că a existat un moment în care Luca s-a oprit din citit pentru a se mira de deznodământul unei acțiuni făcute de Mae Tuck.
Tuck pentru totdeauna de Natalie Babbitt este povestea unei familii care devine nemuritoare în urma unei întâmplări. Cu toate că acest fapt te face să crezi că pentru tot restul vieții vei fi fericit, se pare că nu este valabil pentru toată lumea. Neplăcerile acestui destin sunt mari și greu de suportat, asta pentru că cei din jur nu cunosc secretul și ca atare, nu înțeleg ce anume se petrece cu tine. Nu poți zăbovi timp îndelungat într-un loc, pentru că toți îmbătrânesc iar tu rămâi neschimbat, de aici venind și neplăcerile. Familia Tuck este alcătuită din patru membri:
Mae Tuck, o femeie zdravănă, rotundă ca un cartof, cu fața mare și cu ochii blânzi avea un soț al cărui chip trăda o adâncă tristețe, fiindu-i brăzdat de zbârcituri care-i încrețeau chipul. Cei doi aveau doi copii, pe Miles și pe Jesse, iar toți patru nu se schimbaseră deloc de optzeci și șapte de ani.
Tuck pentru totdeauna – capitolul doi – video
O dată la zece ani, cei doi băieți veneau acasă pentru a-și vizita părinții, mama ieșindu-le în întâmpinare. Purta cu ea, de fiecare dată, singurul ei obiect mai drăguț, o cutiuță muzicală.
Cei din familia Tuck deveniseră nemuritori după ce au băut apa dintr-un izvor, dar nu și-au dat seama de acest lucru decât după ce o serie de întâmplări în urma cărora ei ar fi trebuit să moară au dovedit contrariul. Dat tot nemuritor devenise și calul familiei care se adăpase din aceeași sursă. Și-au dat seama de asta după ce tatăl fusese mușcat de un șarpe veninos, calul fusese împușcat, Jesse căzuse dintr-un copac de la o înălțime foarte mare. Important este de reținut că toți au rămas așa cum erau în momentul în care au băut apa, adică nu au mai întinerit dar nici nu au îmbătrânit. Așa se face că Jesse avea 17 ani, și așa avea să rămână până la șfârșitul lumii.
Ceea ce schimbă traiul acestei familii este apariția lui Winnie, o fetiță a cărei familie stăpânea păduricea Treegap, acolo unde se afla izvorul cu apa miraculoasă, dar și în apropiere de casa familiei Tuck. Ea se hotărăște să fugă de acasă nemaiputând suporta cicăleala alor ei iar întâmplarea face să afle secretul atât de bine păzit. Din această cauză ea este luată de familia Tuck și dusă la căminul lor, pentru scurtă vreme, atât cât va fi necesar pentru a-i destăinui întreaga poveste. Poate e bine de știu că Winnie avea doar zece ani.
Pentru că în jurul acestei familii s-a țesut o întreagă poveste, un bărbat s-a hotărât să afle dacă e ceva adevărat din toate câte se spuneau și așa, intră și el în poveste ca fiind Domnul cu costum galben.
Cei din familia Tuck reușesc de-a lungul clipelor petrecute împreună să-i spună micuței, în amănunt, toate detalii și s-o convingă că nu doresc a-i face nici un rău.
Întocmai cum suntem și noi, eu și restul familiei Tuck, Winnie. Suntem blocați în loc și nu putem trece mai departe. Noi nu mai suntem în roată, Winnie, am căzut din ea. Ne-a lăsat roata în urmă. Dar în juru nostru, pretutindeni, lucrurile se mișcă și cresc și se schimbă. Uite, tu, de pildă. Ești încă un copil, dar într-o zi vei deveni femeie. Iar după aceea, vei trece mai departe și vei face loc altor copii. (pag. 78)
-Dar eu nu vreau să mor!
-Firește că nu, spuse Tuck liniștit. Și nici nu vei muri acum. Încă n-a venit vremea. Dar moartea face parte din roata de care îți spuneam, și se învecinează cu nașterea. Nu poți să scoți o bucată sau alta din roată și să lași numai ce-ți convine. Însă a face parte din roată e o binecuvântare. Dar ne-a ocolit pe noi, familia Tuck. (pag. 79)
O clipă își dori să rămână cu ei pentru totdeauna în căsuța aceea însorită și nu prea curată, de pe malul iazului. Să crească mare alături de familia asta și poate, dacă povestea cu izvorul era adevărată, când va împlini șaptesprezece ani… (pag. 111)
Aici este momentul în care, vă spuneam la începutul acestui articol că, Luca s-a oprit din citit fiind mirat de desfășurarea evenimentelor. Apare domnul cu costum galben care le pune celor din familia Tuck că a cumpărat pădurea de la familia lui Winnie, că știe de apa din izvor și că vrea să o vândă, pentru a se îmbogăți.
-Am aici un document semnat, legal, prin care pot dovedi asta. Am de gând să vând apa vie. (pag. 118)
-Ești nebun, omule! Ești un smintit! Nu se poate să spui nimănui despre apa aia! Nu înțelegi ce s-ar putea întâmpla?
-Eu îți ofer o astfel de ocazie, țipă bărbatul în costum galben, iar tu o refuzi?! (pag. 119)
Winnie făcu ochii mari. Mae stătea în fața ușii, ținând de țeavă, ca pe un ciomag, vechea pușcă de vânătoare a lui Tuck, nefolosită de foarte multă vreme.Alb ca varul, bărbatul în costum galben zâmbi:
Nu înțeleg de ce v-ați supărat așa. Chiar credeți că puteți ține apa vie numai pentru voi? Sunteți peste măsură de egoiști. Dar mai rău decât atât, sunteți și grozav de proști. Ceea ce vreau eu să fac puteați face voi cu mult timp în urmă. Acum e prea târziu. După ce Winifried va bea din apa aceea, am s-o pot folosi pe ea pentru demonstrațiile mele. Chiar mai bine decât pe voi. Copiii sunt mult mai atrăgători. Așa că, liniștiți-vă. Nu puteți face nimic ca să mă opriți.
…
Cu un sunet înfundat, ca și cum ceva s-ar fi spart, patul armei îi zdrobi partea din spate a țestei. Bărbatul căzu la pământ ca un copac doborât, cu o expresie de uimire întipărită pe față și cu ochii căscați. (pag. 122)
Finalul trebuie să-l descoperiți singuri.
Poate ar mai trebui să spun că nu știu de ce editura a încadrat cartea la 12+, pentru că, din punctul nostru de vedere, mai bine spus al micului cititor, poate fi parcursă fără nici un fel de probleme și de copiii mai mici, de la 10+.
Ca majoritatea cărților apărute sub umbrela editurii Art, cartea este foarte frumoasă, având coperte trainice pe care odihnesc doi trandafiri, unul dintre ei fiind lăcuit asemenea și titlul, ilustrații prețioase semnate de Mircea Pop și un font potrivit pentru ochișorii dornici de povești inedite.
Spor la citit!
