Rețeaua asta de socializare, Facebook-ul, îți readuce zi de zi în atenție amintiri. Unele dintre ele nu au nevoie de așa ceva pentru că se mențin vii, adică nu le percepi ca pe niște amintiri. Vor deveni dar mai târziu.
Pe altele însă nu ai dori să le revezi. Ți-au produs un disconfort major și nu ai știut nici atunci, dar nici acum cum să te debarasezi de ele. Fiecare dintre noi trecem prin așa momente, iar modul în care le gestionăm diferă.
Bunăoara, am aflat acum (asta pentru că nu m-am gândit nici o clipă să verific) că o persoană pe care eu am tratat-o cu respect și considerațiune, m-a scos afară din rând. Nici nu știu când s-a petrecut acest fapt, pentru că s-a adunat aproape anul de la hârâiala majoră dar sentimentul de mâhnire se petrece acum, când am constatat acest lucru. Momentele de atunci nu bănuiam că vor duce spre așa ceva, însă încerc să mă bucur pentru simplul fapt că ceea ce credeam eu a fi, în ceea ce ne privește, nu era nici pe departe așa. Și poate e mai bine că a crăpat atunci.
Așadar, valuri de sentimente ne încearcă zi de zi. Pe unele le îmbrățișăm cu căldură, pe altele le alungăm. Sau ne putem ascunde de ele ori ne testăm limitele de răbdare și toleranță. Așa cum bucuria are o intensitate mare la fel pot avea și celelalte. Dar partea cea mai bună este că ne încearcă toate.
Ce ne-am face fără ele?
Pentru că în grădiniță se pune mare preț pe sentimente, pentru mine chiar prea mare, am organizat niște colțuri care să scoată în evidență aceste stări. Copiii au nevoie de imagini care să le asocieze rostirilor. Am combinat aceste stări și le-am asociat unei palete de pictură. Consider că asocierea de sentimente cu culori este binevenită. Asta ca să nu mai spun că, la un moment dat se pot da destinații diferite față de cea inițială.
