Poate ați spune că așa o afirmație ar trebui să te îngrijoreze, dar în cazul de față nu este chiar atât de periculoasă. De ce? Pentru că e vorba de abilitățile practice, mai bine spus ora de educație tehnologică pe care Luca o urăște din toți rărunchii. Unde mai pui că se și teme de ea. Ar prefera să facă muuulte ore de matematică și română în schimbul acesteia, dealtfel extrem de așteptată de majoritatea copiilor.
Știu, aceste rânduri pot smulge zâmbete, dar după ce am conștientizat acest lucru, am căutat să elimin disconfortul, care pe alocuri a dat și nopți nedormite. În ciuda stădaniilor, nu am avut sorți de izbândă, până acum. Nu știu dacă șansele de a schimba ceva sunt mari dar continui să încerc, provocându-l la tot soiul de activități care necesită și etape de îndemânare.
Cred că vina este la mine, pentru că nu l-am implicat de mic în așa ceva, dar cred că e și o chestie de construcție genetică, asta pentru că mă confrunt cu un deja-vu, și primului meu copil displăcându-i total tot ce ține de așa ceva. Încă ne-am amuzat nu de mult, atunci când Răz a venit acasă, în vacanță, și l-am provocat la o partidă de pirogravat, atunci când a fost momentul în care a descoperit că în toată acestă tevatură legată de îndemânare se mai găsesc și activități care să-i placă și să-l destindă. Despre ce vorbesc puteți trage un ochi aici.
Revenind la teroarea de care spuneam, astăzi ea s-a chemat „Vasul înflorit”. Când a pregătit materialele, aseară, nu știți ce era la gura lui. O întreagă boscorodeală când a trebuit tăiată sticla dar și când am făcut simularea activității de mâine. Vă pun modelul și explicații, așa cum sunt ele în manualul de Educație tehnologică” de clasa a IV-a. Cine știe, poate voi aveți plăcere să-l lucrați.
Cu ajutor din partea doamnei, căreia îi mulțumesc pentru tact și răbdare, a mai trecut cu bine peste încă o oră. Iată ce a ieșit. 🙂
Colegii lui au desenat pe petalele ce au fost lipite dar Luca refuză să facă acest lucru. La toate lucrările ce trebuiesc împodobite, el nu o face: nici o bulină, nici o liniuță, de inimioare nu mai vorbesc. Spune că așa-i mai frumos, mai simplu, și de ce să-i transform eu lucrarea dacă el nu vrea?
Totuși mă frământă o întrebare: cum de un copil care cântă binișor la pian, asta pentru că a ajuns să descifreze singur partituri pentru nivelul lui, nu reușește să facă niște decupaje? Ce anume determină acest lucru?
A nu se înțelege că sunt extrem de îngrijorată pentru că-n viața asta poți trăi și dacă nu știi a confecționa diferite lucrușoare, însă teamă mi-i de reacția colegilor lui, asta pentru că nu vreți să știți cum te cataloghează. Și mai corect ar fi să spun că teamă mi-i să nu fie afectat el, Luca, de amabilitățile lor. Dar se pare, cel puțin până acum, că nu-l interesează ce spun. Oare chiar așa o fi?
P.S. Ce-aș mai meșteri eu, numai să mă provoci. 🙂
