Da, lecție de grad I cu o grupă de prichindei de nici 3 ani. O provocare ce poate face multe nopți nedormite, asta pentru că trebuie să găsești cea mai bună metodă de a capta atenția dar și de a lucra alături de acești copii în timp ce ești privită, urmărită, analizată de o comisie de specialitate.
Dar ca să poți să ajungi să-ți dai această inspecție finală de grad I, trebuie să treci printr-o serie de etape, una mai solicitantă ca alta. Iată ce informații am găsit pe site-ul ase.ro
Art. 28 – (1) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatii trebuie sa obtina calificativul „Foarte bine” la evaluarile anuale, la prima inspectie curenta si la inspectiile scolare, daca acestea au avut loc, din ultimii 2 ani de activitate premergatori inscrierii.
(2) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatul trebuie sa se remarce prin prestatii didactice de calitate, prin competenta didactica de inalt nivel, dovedita prin rezultatele obtinute in procesul de invatamant, prin preocupari si realizari de cercetare si inovare a procesului de invatamant, prin initiativa si responsabilitate in dezvoltarea culturii calitatii in organizatia scolara, prin conduita etica si deontologica ireprosabila. Indeplinirea acestor conditii trebuie sa rezulte din memoriul de activitate intocmit de candidat si atasat la cererea de inscriere.
(3) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatul trebuie sa aiba recomandarea Consiliului profesoral al unitatii de invatamant in care este incadrat sau in care si-a desfasurat activitatea in ultimii 2 ani premergatori inscrierii.
Art. 32 – (1) Cadrele didactice inscrise la examenul pentru acordarea gradului didactic I care, pana la obtinerea acestui grad nu obtin calificativul „foarte bine” la evaluarile anuale si la a doua inspectie scolara curenta, nu pot finaliza examenul in seria pentru care s-au inscris. Pentru cadrele didactice aflate in aceasta situatie probele si, dupa caz, finalizarea examenului pentru acordarea gradului didactic I se amana cu un an. Inspectoratul scolar reprogrameaza a doua inspectie scolara curenta pe parcursul anului de amanare.
(2) Cadrele didactice inscrise la examenul pentru acordarea gradului didactic I care, pana la obtinerea acestui grad, au fost sanctionate disciplinar, conform art. 280 alin. (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, isi pot finaliza obtinerea gradului didactic I, numai dupa ridicarea sanctiunii, cu recomandarea Consiliului profesoral al unitatii de invatamant unde sunt incadrate si cu acordul inspectoratului scolar .
(3) In cazul in care, pe parcursul anului de amanare, cadrul didactic nu reuseste sa obtina calificativul „foarte bine” sau este din nou sanctionat disciplinar, pierde examenul de acordare a gradului didactic I, inclusiv in situatia in care a sustinut si a promovat inspectia speciala si lucrarea metodico-stiintifica. El se poate reinscrie pentru o alta serie de examen atunci cand intruneste conditiile de inscriere.
(4) Inspectoratele scolare, prin inspectorul pentru dezvoltarea resurselor umane, au obligatia de a informa in timp util, prin documente scrise, institutiile de invatamant – centre de perfectionare asupra aparitiei situatiilor mentionate in alin. 1) – 3) ale prezentului articol.
Este un proces elaborat ce se desfășoară pe parcursul a trei ani, timp în care ai de trecut mai multe inspecții, doar este un program de cercetare. În funcție de data în care te-ai înscris în acest program, după trei ani, la inspecția finală poți avea grupe de diferite niveluri și de departe, cel mai dificil este să susții lecția cu o grupă de 3 ani. La prima vedere poate părea facil dar este complicat, uneori chiar foarte complicat. Numai cine nu lucrează sau nu a lucrat niciodată cu copiii nu realizează ce înseamnă acest lucru. Și dacă situația din grupele noastre ar fi alta… dar așa, când ai adunați 25 – 30 de copii și mai sunt și pe paliere diferite de vârstă, e crunt. Să mai întreb cum lucrezi cu un copil care nu vorbește?
Dar hai să facem un exercițiu de imaginație și să vorbim despre grupe mici în care copiii ar trebui să aibă, atunci când intră, 3 ani. Teoretic așa este dar în practică vom întâlni adesea, grupe formate din copii sub 3 ani, care nu verbalizează și nu au deprinderi elementare unei conviețuiri în colectivitate. Cum reușești, fiind singură la grupă (pentru că posturile s-au restructurat), ajutată secvențial de câte o infirmieră, să ții în frâu așa un amalgam? Cum poți împăca doi- trei- patru copii care plâng dimineața de ți se rupe inima și în același timp să faci activități cu ceilalți? Știți că sunt situații în care copiii nu adorm decât legănați și până-i dezveți, durează? Dar mai știți că la trei ani sunt puțini dintre ei care știu să se șteargă la funduleț și tu nu ai voie să pui mâna pe ei? Dar toată lumea, începând cu părinții, dorește performanță. Doresc lucru efectiv cu copiii, fișe completate, poezii, cântece și dansuri învățate, eventual și câte o limbă străină. Ce te faci dacă ai de dat inspecția finală cu această grupă de copii? Îți dai silința.
Veți vedea, dacă urmăriți, discuțiile pe care le au mămicile nemulțumite că ai lor prunci de nici trei ani sunt primiți după multe insistențe la grădiniță.
Doamnelor mămici, de ce nu vă gândiți niciodată ce implică o asemenea activitate înainte de a vă arăta nemulțumirea? De ce nu solicitați ca grupele să fie alcătuite din mai puțini copii, așa cea din fața lor având timp de a se ocupa în parte de fiecare? Dar și mai grav, de ce lăsați pe umerii educatorului toată munca de formare a copilului? Pentru că oricât de greu ne-ar fi să recunoaștem, multe din familii (nu spun toate) nu se joacă deloc cu ai lor copii. Nu le citesc, nu desenează, nu fac nimic. Pentru că nu au timp!
Eu nu spun că nu le oferă jocuri sau jucării ci afirm că nu le alocă din timpul lor. Ori unui copil asta-i trebuie, să-i dai atenție, nu lucruri costisitoare și jocuri cu nemiluita pentru ca mai apoi să-i ceri să se joace, să citească să performeze. Un exemplu îmi vine acum în minte, atunci când doamna le-a cerut copiilor ca pe parcursul vacanței de iarnă să-i roage pe părinți să le citească o poveste. La revenirea în activitate, după aproape trei săptămâni, știți câtor copii le-a fost citită o poveste? Doar 6 (șase) copii dintr-o grupă de aproximativ 27 au avut această bucurie. Mai e ceva de comentat? Din păcate, tristețea te face să-ți înghiți vorbele.
Dar revenind la lecția finală de grad I, doamnele educatoare nu au încotro și trebuie să găsească variante pentru a o desfășura și a obține calificative mari.
În această direcție este mare consum de energie și aici vorbesc în cunoștință de cauză pentru că am avut bucuria de a colabora la asemenea proiecte. Am purtat discuții îndelungi pentru a găsi varianta cea mai bună. Acolo macheta – doamna – copiii trebuie să alcătuiască un tot și activitatea să curgă firesc și frumos.
Îmi plac aceste conversații foarte mult pentru că-ți solicită creativitatea și te fac să cauți, iar și iar, până în momentul în care lecția începe, continua și se termină firesc. Teoretic. La partea de practică intervine harul și abilitatea educatoarei de a capta și implica pe cei mici.
Provocarea confecționării unui asemenea material a venit de la o doamnă plină de energie și bună dispoziție. Am putut simți din tonul ei toate aceste stări. Am ascultat și am căutat să vin în ajutor prin oferirea de variante posibile. Tema a cuprins elemente geometrice iar materialul confecționat a fost următorul.
În primul rând un trenuleț a cărui vagoane erau pictate în cele trei culori pe care trebuie să le știe un copil de grupă mică: roșu, galben, albastru. Pe fiecare vagon am atașat și figurile geometrice pe care trebuie să le știe un copil de 3 ani: cerc, pătrat, triunghi. Evident că s-au asociat figurile cu culorile, în speță cercul roșu cu vagonul roșu, pătratul galben cu vagonul galben și triunghiul albastru cu vagonul… ați ghicit, albastru 🙂
Deasemenea am mai confecționat câte 10 figurine de fiecare (cercuri, pătrate, triunghiuri), pe care copiii să le așeze corect pe trenuleț.
Și pentru că era vorba de figuri geometrice, eroii poveștii sunt doi băieței: Cerculeț și Pătrățel. Ei vor călăuzi copiii în această aventură.
Se observă cu ochiul liber care este unul și care este celălalt, după forma feței.
La acest proiect s-a urmărit integrarea elementelor de geometrie iar pentru asta s-a optat pentru activități din DOS și DȘ, centrele deschise fiind construcții, artă și științe.
Am mai confecționat și un pitic, asta pentru că grupa este a piticilor. Dimensiunea lui: 1 metru.
Dar din acest proiect am o slăbiciune pentru fereastră. Depinde cum te uiți la ea pentru că poate fi zi sau noapte. Cum a fost ea folosită, vă rog să faceți un exercițiu de imaginație. 🙂
Atmosfera din grupă s-a mai înviorat prin prezența lui Minnie și Mickey, personaje mult îndrăgite de copii.
Așadar, inspecțiile finale de grad I sunt în plină desfășurare. Vă doresc inspirație și creativitate multă în găsirea celor mai bune variante de lucru. Și dacă nu vă iese și nu vă iese, mai cereți ajutor. 🙂
