Activități educative copii – Științele naturii, geografia și istoria de clasa a IV-A – ori, cum poți concentra o lume în câteva pagini

Ziua de luni este una în care orarul copilului spune că trebuie să fie pregătit la: știință, opțional, geografie, educație civică și muzică. Pentru cineva care frecventează școala,+ de mai mulți ani poate părea floare la ureche. Obiecte ușoare, unde mai pui că-i și muzica dar și un opțional, care e… opțional. În această zi sunt concentrate materii pe care le are doar o singură dată în săptămână, așadar între o vorbire și repetarea ei se aștern șapte zile, numai bune să uiți tot ce ai făcut data trecută. Dacă ați înțeles că mă plâng de numărul de ore, e greșit, nu la asta doresc să mă refer. Înțeleg că asta este programa, așa cum mai înțeleg că nu are învățătoarea nici o vină de alcătuirea ei. Sau are? Ori, poate avem toți, devreme ce situația stă așa cum stă.
Dar chiar, cum stă?

Păi, se pare că din ce în ce mai precar. Iar argumentele vin din ambele parți ale baricadei, adică și de la dascăli, dar și de la părinți. Veriga ce ar trebui să unească și să medieze toate aceste lucruri care se petrec sub umbrela numită învățământ, lipsește. E oarbă, surdă, mută.

A apărut astăzi, în revista online Literatura de azi, o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației, domnul Adrian Curaj (parcă un nume predestinat să urnească lucrurile). Este trimisă de o doamnă profesoară ce activează în învățământul preuniversitar. Poate ar fi bine să o citiți. Nu este prima și nici ultima.

Între răspunsurile ce se lasă atât de mult așteptate, noi, cei care nu avem timp pentru a le citi sau auzi, trebuie să mergem mai departe deoarece timpul trece și nu iartă pe nimeni. Încercăm să ne pliem și să ne descurcăm deslușind materii pe niște manuale care în loc să fie prieteni și de ajutor copiilor, reprezintă adevărate capcane.

Bunăoară, la biologie, istorie și geografia de clasa a IV-a ele reprezintă adevărate concentrate ale acestor discipline. În momentul în care le deschizi, ai senzația că nu știi încotro să privești și să asculți mai întâi. Lăsând la o parte modul precar în care sunt tipărite (noi avem o carte la geografie care are imaginile suprapuse, zici că s-a tipărit de două ori, culorile lor fiind dintr-un spectru străin nouă) pe o pagină sau cel mult două găsești infirmații ce aparțin câtorva secole, de nu mai știi care și cum a făcut.

La științe, poți afla din 20 de propoziții despre toate bogățiile subterane, cum se prelucrează, la ce folosesc și ce derivați au. Pentru cineva care a mai auzit la viața lui una – alta, le pui cap la cap și se mai leagă câteceva, dar pentru un copil care nu a mai avut de-a face cu asemenea noțiuni, e o adevărată provocare. În ceea ce ne privește, Luca ar prefera mai multe ore de matematică decât una singură de istorie. A afirmat, de mai multe ori, că nu înțelege. Am parte de multe rânduri de lacrimi în momentul în care ne apucăm de învățat și e nevoie de foarte multă răbdare și multe încurajări precum că se poate.

Pentru vineri, la istorie, tema de deslușit a fost cea a popoarelor. S-a început cu retragerea lui Aurelian în 271, a continuat cu popoarele migratoare, pentru a se ajunge la formarea popoarelor. Ei, aici a fost și mai interesant pentru că am aflat de gali și de celți. Galii s-au unit cu francii și așa a apărut poporul francez. A urmat Împăratul Carol cel Mare, imperiul Carolingian, destrămarea lui în Franța, Germania și Italia. Firesc, s-a vorbit și despre germani care au inventat tiparul, dar și despre coloniștii sași și secui care au fost aduși în Transilvania. Nu puteau să lipsească slavii (mulți, a specificat doamna), formați din trei grupe:

la vest: polonii, cehii, slovacii
la est: rușii iar aici s-a pomenit de Țarul Petru și de Țarina Ecaterina, cea care a modernizat Rusia
la sud: bulgarii, sârbii

Ce a urmat?, păi turcii cu ai lor sultani, dar și cu Osman cel care întemeiază statul turc. Și ultimii, dar nu cei din urmă, maghiarii, iar aici notițele au spus că: în secolul al IX-lea întemeiază un stat în Panonia, apoi cuceresc Transilvania.

Citind aceste notițe, de unde să începi?
Noi începem cu lacrimile, pentru că ele se asortează tuturor vremurilor. Pe urmă mai vedem noi, pentru că încetul cu încetul încerc să-i explic, atât cât mă pricep, că nu vor ieși toți din filele caietului și ne vor lua la rost, fie ei împărați, țari ori sultani. Dar e greu, zău că-i greu! Nu știu dacă numai la noi e așa, dar nu înțeleg de ce se optează pentru o astfel de  programă. Oare în alte locuri, pe alte meridiane, tot așa se începe studiul istoriei? Dau toți năvală peste tine de nu mai poți dormi noaptea? Ce putere de separare și decantare a informațiilor trebuie să ai, ca să înțelegi și asimilezi asta?
Poate e cineva în măsură să-mi dea vreun răspuns, dar în așteptarea lui noi mergem mai departe, având bune intenții.

Iar pentru lecția de mâine de la științe a avut de pregătit despre resursele și bogățiile pământului. E drept că-i un subiect care-l fascinează, pentru că s-a vorbit despre minereuri și pietre prețioase, cristale și alte cele. Ne-a ajutat mica enciclopedie Larousse – Pământul dar și Descoperim Pământul de la Editura Aramis.

Mai întâi s-au citit notițele din caiet, cele predate de doamna, după care a urmat ceea ce era scris în carte.

Descoperim Pământul și resursele lui – video

Un moment mai potrivit ca acesta nu era de ratat așa că, Luca și-a scos iar (oare a câta oară?) colecția de pietre și cristale. A urmat o nouă rundă de căutări prin revistele de prezentare, dar la ce plăcere are…

Despre cristale și pietre am povestit mai pe larg aici.

Cam așa a fost la noi. Un lucru e cert: nu ne dăm bătuți!